2 intrări

5 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

șurubări [At: SCRIBAN, D. / V: (reg) șorubăli, ~ufă~ / Pzi: ~resc / E: șurubar] 1 vt (Reg; îf șorubăli) A înșumba. 2 vi (Fam) A manevra șuruburile (1) (pex, piesele) unui mecanism, dispozitiv etc., pentru a le pune la punct. 3 vi (Reg; fig) A recurge la șiretlicuri (1). 4 vt (Reg; c. i. persoane; îf șurufări) A escroca.

ȘURUBĂRÍ, șurubăresc, vb. IV. Intranz. umbla cu șiretlicuri, a se folosi de șmecherii pentru a realiza ceva.

ȘURUBĂRÍ, șurubăresc, vb. IV. Intranz. A face șurubării, a umbla cu șmecherii, cu tertipuri pentru a realiza ceva. – Din șurubar.

A ȘURUBĂRÍ ~ésc intranz. fam. A umbla cu șurubării. /Din șurub


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

șurubărí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șurubăreáscă, 3 sg. șurubăréște

Intrare: șurubărire
șurubărire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șurubărire
  • șurubărirea
plural
  • șurubăriri
  • șurubăririle
genitiv-dativ singular
  • șurubăriri
  • șurubăririi
plural
  • șurubăriri
  • șurubăririlor
vocativ singular
plural
Intrare: șurubări
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • șurubări
  • șurubărire
  • șurubărit
  • șurubăritu‑
  • șurubărind
  • șurubărindu‑
singular plural
  • șurubărește
  • șurubăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • șurubăresc
(să)
  • șurubăresc
  • șurubăream
  • șurubării
  • șurubărisem
a II-a (tu)
  • șurubărești
(să)
  • șurubărești
  • șurubăreai
  • șurubăriși
  • șurubăriseși
a III-a (el, ea)
  • șurubărește
(să)
  • șurubărească
  • șurubărea
  • șurubări
  • șurubărise
plural I (noi)
  • șurubărim
(să)
  • șurubărim
  • șurubăream
  • șurubărirăm
  • șurubăriserăm
  • șurubărisem
a II-a (voi)
  • șurubăriți
(să)
  • șurubăriți
  • șurubăreați
  • șurubărirăți
  • șurubăriserăți
  • șurubăriseți
a III-a (ei, ele)
  • șurubăresc
(să)
  • șurubărească
  • șurubăreau
  • șurubări
  • șurubăriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

șurubări

  • 1. A umbla cu șiretlicuri, a se folosi de șmecherii pentru a realiza ceva.
    surse: DLRLC DLRM

etimologie:

  • șurubar
    surse: DLRM