7 definiții pentru șupă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

șu2 sfs [At: JAHRESBER. X, 213 / V: (reg) șub sn / E: ger Schub cf ger Schupp] 1 (Trs) Escortă (de soldați). 2 (Reg; îe) A lua (pe cineva) (ca) cu ~pa A lua (pe cineva) repede și prin constrângere. 3 (Trs; Mol) Putere. 4 (Reg; îf șub) Lovitură. 5 (Trs; îcs) De-a șupa Joc în care unul dintre jucători trebuie să suporte loviturile date de ceilalți cu un prosop, până când reușește să-l rețină. 6 (Trs; pex) Persoană care este lovită cu prosopul în jocul de-a șupa2 (5).

șu1 sf [At: L. COSTIN, GR. BĂN. II, 27 / Pl: ~pe, ~pi / E: srb šupa] (Ban) 1-3 Șopron (1-3).

șu3 sfs [At: PASCU, S. 36 / E: nct] 1 (Mun) Bucată de drum. 2 (Mun; Olt; îe) A mânca de-a ~pa (sau de ~) A mânca în grabă.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȘÚPĂ s. v. escortă, șopron.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

șúpă3, s.f. sg. (reg.) 1. bucată de drum. 2. (în expr.) a mânca de-a șupa (de șupă) = a mânca în grabă, din fugă.

șúpă2, șúpe, s.f. (reg.) 1. escortă de soldați. 2. putere, forță. 3. (în forma: șub) lovitură, izbitură. 4. (în construcție) de-a șupa = numele unui joc, în care unul dintre jucători trebuie să suporte loviturile date de ceilalți cu un ștergar, până când reușește să-l rețină. 5. persoană care este lovită cu ștergarul în jocul respectiv.

Intrare: șupă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DAR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șu
  • șupa
plural
  • șupe
  • șupele
genitiv-dativ singular
  • șupe
  • șupei
plural
  • șupe
  • șupelor
vocativ singular
plural