11 definiții pentru șulfă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

șulfă1 sf [At: SCRIBAN, D. / V: (reg) ciu~ / Pl: ~fe / E: nct] (Dep) 1 (Reg) Haină veche, deformată sau de calitate inferioară. 2 (Olt; Mun) Haină cu croială orășenească. 3 (Reg; fig) Femeie cu o ținută neîngrijită, neglijentă Si: (reg) șuleandră1 (2). 4 (Reg; fig) Apelativ dat de țărani persoanelor care se îmbracă în haine orășenești Si: (reg) șulfar. 5 (Olt; fig) Om de nimic. 6 (Olt; fig) Femeie de moravuri ușoare Si: (reg) șuleandră1 (3). 7 (Reg; fig) Femeie intrigantă. 8 (Olt; îe) A lătra ca o ~ A fi guraliv.

ȘÚLFĂ, șulfe, s. f. (Regional) Haină (orășenească). Dau s-o șterg. M-a prins mama de șulfe. STANCU, D. 112. Ei îi jucau ochii după șulfe boierești, după albăstrime, că nu degeaba doar era fată de ciocoi gulerat. ȘEZ. XII 37.

ȘÚLFĂ, șulfe, s. f. (Reg.) Haină (orășenească).

1) șulfă f., pl. e. Rț. Iron. Haĭnă orășenească. V. papalete.

șuflă2 sf [At: VICIU, GL. / Pl: ~le / E: nct] (Reg) Nasture de metal.

șuflă1 sf [At: CADE / V: (reg) șoaf~, șulfă / Pl: ~le / E: ger Schaufel] 1 (Reg) Lopată. 2 (Trs) Căuș (pentru făină). 3 (Reg) Unitate de măsură pentru făină.

șúflă f., pl. e (sas. schufel, germ. schaufel, lopată adîncată; pol. szufla. V. cofer). Trans. Căuș de luat făină ș. a. Mold. nord. Lopată adîncată de luat petriș, gunoĭ ș. a. – Și șulfă (GrS. 6, 245). V. scafă.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

șúlfă, șúlfe, s.f. (reg.; deprec.) 1. haină veche, deformată sau de calitate inferioară. 2. haină de croială orășenească. 3. femeie care are o ținută neîngrijită, neglijentă. 4. persoană care se îmbracă în haine orășenești. 5. om de nimic. 6. femeie de moravuri ușoare; femeie intrigantă. 7. (în expr.) a lătra ca o șulfă = a fi guraliv.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

șulfă, șulfe s. f. om ipocrit, om cu două fețe.

Intrare: șulfă
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șulfă
  • șulfa
plural
  • șulfe
  • șulfele
genitiv-dativ singular
  • șulfe
  • șulfei
plural
  • șulfe
  • șulfelor
vocativ singular
plural

șulfă

  • 1. regional Haină (orășenească).
    surse: DLRLC DLRM sinonime: haină attach_file 2 exemple
    exemple
    • Dau s-o șterg. M-a prins mama de șulfe. STANCU, D. 112.
      surse: DLRLC
    • Ei îi jucau ochii după șulfe boierești, după albăstrime, că nu degeaba doar era fată de ciocoi gulerat. ȘEZ. XII 37.
      surse: DLRLC

etimologie: