2 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

șuiat, ~ă [At: CIHAC II, 396 / V: (reg) și~ sf, a / Pl: ~ați, ~e / E: ns cf șui8] (Reg) 1 sf Șui8 (3). 2 a (D. oi sau d. vite) Care are la ureche un șui8 (3). 3 a (îf șiat) Tăiat pieziș.

șuĭát, -ă adj. (cp. cu nsl. šujati, a slăbi, a stoarce de putere). Vest. Care are șuĭetură: preducea la urechea stîngă și crestătură șuĭată la dreapta.

șuia2 vt [At: ARH. FOLK. V, 151 / V: (reg) șoi / Pzi: ~iez / E: mg sújt] (Mol; Trs) A împinge cu violență Si: a izbi.

șuia1 vr [At: JIPESCU, O. 67 / Pzi: ~iez / E: șui8] (Mun; d. oameni) A slăbi.

ȘUIÁ, șuiez, vb. I. Refl. (Despre ființe) A deveni subțire, a slăbi; a se jigări. De trai rău... te-ai supțirat, te-ai șuiat, te-ai încovrigat. La TDRG.

ȘUIÁ, șuiez, vb. I. Refl. (Reg.; despre ființe) A se subția, a slăbi; a se jigări. – Din șui2.

șuĭéz (mă) v. refl. (d. șuĭ 3). Vest. Mă supțiez.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

șuiát, -ă, adj., s.f. (reg.) 1. (adj.; despre oi și vite) care are la ureche un semn de recunoaștere. 2. (adj.; în forma: șiat) tăiat pieziș. 3. (s.f.) semn făcut la urechea oilor sau a vitelor, prin tăierea unei șuvițe subțiri.

șuiá2, șuiéz, vb. I refl. (reg.) a îndepărta, a împinge cu violență.

șuiá1, șuiéz, vb. I refl. (reg.; despre oameni) a slăbi, a se sfriji.

Intrare: șuiat
șuiat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șuiat
  • șuiatul
  • șuiatu‑
  • șuia
  • șuiata
plural
  • șuiați
  • șuiații
  • șuiate
  • șuiatele
genitiv-dativ singular
  • șuiat
  • șuiatului
  • șuiate
  • șuiatei
plural
  • șuiați
  • șuiaților
  • șuiate
  • șuiatelor
vocativ singular
plural
Intrare: șuia
șuia
verb (V213)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • șuia
  • șuiere
  • șuiat
  • șuiatu‑
  • șuind
  • șuindu‑
singular plural
  • șuia
  • șuiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • șuiez
(să)
  • șuiez
  • șuiam
  • șuiai
  • șuiasem
a II-a (tu)
  • șuiezi
(să)
  • șuiezi
  • șuiai
  • șuiași
  • șuiaseși
a III-a (el, ea)
  • șuia
(să)
  • șuieze
  • șuia
  • șuie
  • șuiase
plural I (noi)
  • șuiem
(să)
  • șuiem
  • șuiam
  • șuiarăm
  • șuiaserăm
  • șuiasem
a II-a (voi)
  • șuiați
(să)
  • șuiați
  • șuiați
  • șuiarăți
  • șuiaserăți
  • șuiaseți
a III-a (ei, ele)
  • șuia
(să)
  • șuieze
  • șuiau
  • șuia
  • șuiaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

șuia

  • 1. (Despre ființe) A deveni subțire; a se jigări.
    surse: DLRLC DLRM sinonime: slăbi attach_file un exemplu
    exemple
    • De trai rău... te-ai supțirat, te-ai șuiat, te-ai încovrigat. La TDRG.
      surse: DLRLC

etimologie: