5 definiții pentru ștronț


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ștronț1 sm [At: BENIUC, M. C. I, 210 / V: (reg) ~oanță sfi / Pl: ~i / E: ns cf șonț1] 1 (Îrg; prt) Șoacăț1 (1). 2 (Reg) Copil neastâmpărat.

ștronț2 sn [At: ARVINTE, TERM. 85 / Pl: ? / E: ns cf ger Stoss (zahn) „colț”] (Reg; în exploatarea lemnului) Placă de fier cu mai mulți colți, fixată pe fundul ulucului, pentru a micșora viteza de alunecare a lemnelor.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ștronț, ștronți, s.m. (reg.) copil neastâmpărat.

Intrare: ștronț
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ștro
  • ștronțul
  • ștronțu‑
plural
  • ștronți
  • ștronții
genitiv-dativ singular
  • ștro
  • ștronțului
plural
  • ștronți
  • ștronților
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)