2 intrări

4 definiții


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȘTIRBOCÍT adj. v. știrb.

ȘTIRBOCÍ vb. v. știrbi.

Intrare: știrbocit
știrbocit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • știrbocit
  • știrbocitul
  • știrbocitu‑
  • știrboci
  • știrbocita
plural
  • știrbociți
  • știrbociții
  • știrbocite
  • știrbocitele
genitiv-dativ singular
  • știrbocit
  • știrbocitului
  • știrbocite
  • știrbocitei
plural
  • știrbociți
  • știrbociților
  • știrbocite
  • știrbocitelor
vocativ singular
plural
Intrare: știrboci
verb (VT406)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • știrboci
  • știrbocire
  • știrbocit
  • știrbocitu‑
  • știrbocind
  • știrbocindu‑
singular plural
  • știrbocește
  • știrbociți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • știrbocesc
(să)
  • știrbocesc
  • știrboceam
  • știrbocii
  • știrbocisem
a II-a (tu)
  • știrbocești
(să)
  • știrbocești
  • știrboceai
  • știrbociși
  • știrbociseși
a III-a (el, ea)
  • știrbocește
(să)
  • știrbocească
  • știrbocea
  • știrboci
  • știrbocise
plural I (noi)
  • știrbocim
(să)
  • știrbocim
  • știrboceam
  • știrbocirăm
  • știrbociserăm
  • știrbocisem
a II-a (voi)
  • știrbociți
(să)
  • știrbociți
  • știrboceați
  • știrbocirăți
  • știrbociserăți
  • știrbociseți
a III-a (ei, ele)
  • știrbocesc
(să)
  • știrbocească
  • știrboceau
  • știrboci
  • știrbociseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)