5 definiții pentru șteaf


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

șteaf1 sn [At: DL / Pl: ~uri / E: ns cf ștefană, ștefănie] (Reg) Vânătaie.

ȘTEAF, șteafuri, s. n. (Regional) Lovitură, vînătaie. Am picat din car în drum, Drumul era grunțuros Mi-a făcut un șteaf frumos. ȘEZ. IV 237.

ȘTEAF, șteafuri, s. n. (Reg.) Lovitură, vânătaie.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

șteaf, șteafuri, s.n. (reg.) vânătaie.

Intrare: șteaf
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șteaf
  • șteaful
  • șteafu‑
plural
  • șteafuri
  • șteafurile
genitiv-dativ singular
  • șteaf
  • șteafului
plural
  • șteafuri
  • șteafurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

șteaf

etimologie: