6 definiții pentru ștalău

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ștalău sn [At: CV 1951, nr. 3-4, 44 / Pl: ~la / E: mg istálló] 1 (Reg) Grajd (1). 2 (Reg) Șură1 (1). 3 (Reg) Șopron (1). 4 (Mar) Coteț (pentru găini). 5 (Reg) Locuință provizorie la munte, pe care țăranii o folosesc numai când sunt la lucru.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ȘTALĂU s. v. grajd, șopron, șură.

ștalău s. v. GRAJD. ȘOPRON. ȘURĂ.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ștalău, ștalauă, s.n. (reg.) 1. grajd; șură. 2. coteț de păsări. 3. locuință provizorie la munte, folosită de țărani numai când sunt la lucru.

ștalău, ștalauă, s.n. – (reg.) 1. Grajd, poiată: „Ca mujderu la ștalău” (Țiplea, 1906: 449). 2. Coteț. – Din magh. istálló „grajd” (MDA).

ștalău, -auă, s.n. – 1. Grajd, poiată: „Ca mujderu la ștalău” (Țiplea 1906: 449). 2. Coteț. – Din srb. štalog (Candrea), der. din germ. Stall (DER), sau din staul „grajd”.

Intrare: ștalău
substantiv neutru (N46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ștalău
  • ștalăul
  • ștalău‑
plural
  • ștalaie
  • ștalaiele
genitiv-dativ singular
  • ștalău
  • ștalăului
plural
  • ștalaie
  • ștalaielor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)