2 intrări

O definiție


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

A ȘOPĂRCĂÍ ~iésc intranz. pop. A umbla cu nimicuri; a umbla cu mofturi, cu minciuni. /cf. a șovălcăi

Intrare: șopărcăire
șopărcăire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șopărcăire
  • șopărcăirea
plural
  • șopărcăiri
  • șopărcăirile
genitiv-dativ singular
  • șopărcăiri
  • șopărcăirii
plural
  • șopărcăiri
  • șopărcăirilor
vocativ singular
plural
Intrare: șopărcăi
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • șopărcăi
  • șopărcăire
  • șopărcăit
  • șopărcăitu‑
  • șopărcăind
  • șopărcăindu‑
singular plural
  • șopărcăiește
  • șopărcăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • șopărcăiesc
(să)
  • șopărcăiesc
  • șopărcăiam
  • șopărcăii
  • șopărcăisem
a II-a (tu)
  • șopărcăiești
(să)
  • șopărcăiești
  • șopărcăiai
  • șopărcăiși
  • șopărcăiseși
a III-a (el, ea)
  • șopărcăiește
(să)
  • șopărcăiască
  • șopărcăia
  • șopărcăi
  • șopărcăise
plural I (noi)
  • șopărcăim
(să)
  • șopărcăim
  • șopărcăiam
  • șopărcăirăm
  • șopărcăiserăm
  • șopărcăisem
a II-a (voi)
  • șopărcăiți
(să)
  • șopărcăiți
  • șopărcăiați
  • șopărcăirăți
  • șopărcăiserăți
  • șopărcăiseți
a III-a (ei, ele)
  • șopărcăiesc
(să)
  • șopărcăiască
  • șopărcăiau
  • șopărcăi
  • șopărcăiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)