O definiție pentru șopărcăire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
A ȘOPĂRCĂI ~iesc intranz. pop. A umbla cu nimicuri; a umbla cu mofturi, cu minciuni. /cf. a șovălcăi
Intrare: șopărcăire
șopărcăire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||