4 definiții pentru șontâcălui


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

șontâcălui vi [At: MAT. DIALECT. I, 193 / Pzi: ~esc / E: mg sántikál cf șontâc] (Reg; d. ființe) A șchiopăta (1).


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȘONTÂCĂLUÍ vb. v. șchiopăta.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

șontâcăluí, șontâcăluiésc, vb. IV (reg.) a șchiopăta.

Intrare: șontâcălui
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • șontâcălui
  • șontâcăluire
  • șontâcăluit
  • șontâcăluitu‑
  • șontâcăluind
  • șontâcăluindu‑
singular plural
  • șontâcăluiește
  • șontâcăluiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • șontâcăluiesc
(să)
  • șontâcăluiesc
  • șontâcăluiam
  • șontâcăluii
  • șontâcăluisem
a II-a (tu)
  • șontâcăluiești
(să)
  • șontâcăluiești
  • șontâcăluiai
  • șontâcăluiși
  • șontâcăluiseși
a III-a (el, ea)
  • șontâcăluiește
(să)
  • șontâcăluiască
  • șontâcăluia
  • șontâcălui
  • șontâcăluise
plural I (noi)
  • șontâcăluim
(să)
  • șontâcăluim
  • șontâcăluiam
  • șontâcăluirăm
  • șontâcăluiserăm
  • șontâcăluisem
a II-a (voi)
  • șontâcăluiți
(să)
  • șontâcăluiți
  • șontâcăluiați
  • șontâcăluirăți
  • șontâcăluiserăți
  • șontâcăluiseți
a III-a (ei, ele)
  • șontâcăluiesc
(să)
  • șontâcăluiască
  • șontâcăluiau
  • șontâcălui
  • șontâcăluiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)