2 intrări

5 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

șondoroit sn [At: CIAUȘANU, V. 201 / Pl: ~uri / E: șondoroi] (Olt) Bombăneală (1).


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȘONDOROÍT s. v. bodogăneală, bolboroseală, bombăneală, bombănit, bombănitură, boscorodeală, mormăială, mormăire, mormăit, mormăitură.

șondoroit s. v. BODOGĂNEALĂ. BOLBOROSEALĂ. BOMBĂNEALĂ. BOMBĂNIT. BOMBĂNITURĂ. BOSCORODEALĂ. MORMĂIALĂ. MORMĂIRE. MORMĂIT. MORMĂITURĂ.

ȘONDOROÍ vb. v. bălmăji, bâigui, bârâi, bodogăni, bolborosi, bombăni, boscorodi, gângăvi, îndruga, îngăima, îngâna, mârâi, molfăi, mormăi, murmura.

șondoroi vb. v. BĂLMĂJI. BÎIGUI. BÎRÎI. BODOGĂNI. BOLBOROSI. BOMBĂNI. BOSCORODI. GÎNGĂVI. ÎNDRUGA. ÎNGĂIMA. ÎNGÎNA. MÎRÎI. MOLFĂI. MORMĂI. MURMURA.

Intrare: șondoroit
șondoroit substantiv neutru
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șondoroit
  • șondoroitul
  • șondoroitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • șondoroit
  • șondoroitului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: șondoroi
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • șondoroi
  • șondoroire
  • șondoroit
  • șondoroitu‑
  • șondoroind
  • șondoroindu‑
singular plural
  • șondoroiește
  • șondoroiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • șondoroiesc
(să)
  • șondoroiesc
  • șondoroiam
  • șondoroii
  • șondoroisem
a II-a (tu)
  • șondoroiești
(să)
  • șondoroiești
  • șondoroiai
  • șondoroiși
  • șondoroiseși
a III-a (el, ea)
  • șondoroiește
(să)
  • șondoroiască
  • șondoroia
  • șondoroi
  • șondoroise
plural I (noi)
  • șondoroim
(să)
  • șondoroim
  • șondoroiam
  • șondoroirăm
  • șondoroiserăm
  • șondoroisem
a II-a (voi)
  • șondoroiți
(să)
  • șondoroiți
  • șondoroiați
  • șondoroirăți
  • șondoroiserăți
  • șondoroiseți
a III-a (ei, ele)
  • șondoroiesc
(să)
  • șondoroiască
  • șondoroiau
  • șondoroi
  • șondoroiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)