5 definiții pentru șofei


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

șofei sn [At: LIUBA-IANA, M. 99 / V: (reg) so~, ~eu, ~fii, ~fiu, șuf~, șuvaie ssp / Pl: ~e / E: ns cf ger Schöpfe, rom șof] (Reg) 1 Ciubăr (1). 2 Cofă (3). 3 Găleată (de lemn). 4 Căuș (1).

cofér (Munt. vest), șofér (Olt.) și șoféĭ (Ban.) n., pl. e (sas. schufel, germ. schaufel, lopată adîncată, infl. de cofeĭ. V. șuflă). Căuș făcut din doage legate cu cercurĭ de lemn și prevăzut c’o coadă lungă de vre-o doĭ metri de scos borhotu ferbinte din cazan. Munt. est. Cantă, cănată, ghĭum, vas metalic (cu saŭ fără capac) care conține 6-8 litri și servește la adus și la ținut apă în casă. Fam. Iron. Stacan (ceașcă saŭ pahar mare): bem cu coferu, c’așa ne e felu (Loc.). Trans. șofeĭ. Cofiță. V. și bracacĭ, doniță, găleată, meredeŭ, mertic, șiștar.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȘOFÉI s. v. ciubăr, cofă, doniță, hârdău.

șofei s. v. CIUBĂR. COFĂ. DONIȚĂ. HÎRDĂU.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

șofeí (-ié), s. n. – (Trans.) Căldare. Germ. Schaff (Tiktin).

Intrare: șofei
substantiv neutru (N65)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șofei
  • șofeiul
  • șofeiu‑
plural
  • șofeie
  • șofeiele
genitiv-dativ singular
  • șofei
  • șofeiului
plural
  • șofeie
  • șofeielor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)