șlădun sm vz slădun

ȘLĂDUN, șlăduni, s. m. (Regional; și în forma slodun) Gorun. Slodun se zice în Oltenia, iar în Muntenia și Moldova se numește stejar. ȘEZ. XV 124. – Variantă: slodun s. m.

ȘLĂDUN, șlăduni, s. m. (Reg.) Gorun. [Var.: slodun s. m.] – Sb. sladun.

șlădún, V. slădun.

sladun sm vz slădun

slădun sm [At: HEM. 1 790 / V: (reg) ~e, slad~, sled~, slodum, slod~, sledum, șled~, șlod~, șted~ / Pl: ~i / E: bg сладун, srb sladun] 1 (Pop) Numele mai multor specii de stejar (Quercus). 2 (Orn; reg; îf slodun) Specie de lăstun nedefinită mai îndeaproape. 3 (Reg; dep; îf slodun) Om leneș.

slădune sm vz slădun

sledun sm vz slădun

slodum sm vz slădun

slodun sm vz slădun

șledun sm vz slădun

șlodun sm vz slădun

SLODUN s. m. v. șlădun.

șledun m. Bot. gorun. [Serb. ȘLADUN, soiu de stejar].

gorún m. (bg. sîrb. gorun. V. gîrneață). Un fel de stejar numit și slădun și tufan (quercus sessiliflóra).

slădún și (Mold. sud) slodún, aĭurea șlodún, șledún și (Trans.) șlódun m. (bg. sladun, stejar cu ghindă dulce, quercus aesculus, a. sladŭk, dulce). Gorun, tufan (quercus sessilifiora). – La Sov. 113: Ce nu facĭ dint’un fag slodun (oblu, drept)? Pe cînd dintr’un ciortac, ce s’alegi? La 175: cu un fag slodun pe umăr. La 299: gîtu ca un slodun (rătund, robust).

slodún V. slădun.

șledún, V. slădun.

șlodún, V. slădun.

gorun s. m., pl. goruni

slădun (-ni), s. m. – Varietate de stejar (Quercus pedunculatus). – Var. șlădun, șledun. Sb. sladun (Tiktin), din germ. Schlechdorn (Candrea).

SLĂDUN s. v. gorun.

ȘLEDUN s. v. tufan.

slădun s. v. GORUN.

șledun s. v. TUFAN.

slădun, slăduni, s.m. 1. (pop.) numele mai multor specii de stejar. 2. (reg.; în forma: slodun) specie de lăstun. 3. (reg.; în forma: slodun; deprec.) om leneș.