14 definiții pentru șlădun slodun slădun


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

șlădun sm vz slădun

ȘLĂDÚN, șlăduni, s. m. (Regional; și în forma slodun) Gorun. Slodun se zice în Oltenia, iar în Muntenia și Moldova se numește stejar. ȘEZ. XV 124. – Variantă: slodún s. m.

ȘLĂDÚN, șlăduni, s. m. (Reg.) Gorun. [Var.: slodún s. m.] – Sb. sladun.

slădun sm [At: HEM. 1 790 / V: (reg) ~e, slad~, sled~, slodum, slod~, sledum, șled~, șlod~, șted~ / Pl: ~i / E: bg сладун, srb sladun] 1 (Pop) Numele mai multor specii de stejar (Quercus). 2 (Orn; reg; îf slodun) Specie de lăstun nedefinită mai îndeaproape. 3 (Reg; dep; îf slodun) Om leneș.

gorún m. (bg. sîrb. gorun. V. gîrneață). Un fel de stejar numit și slădun și tufan (quercus sessiliflóra).

slădún și (Mold. sud) slodún, aĭurea șlodún, șledún și (Trans.) șlódun m. (bg. sladun, stejar cu ghindă dulce, quercus aesculus, a. sladŭk, dulce). Gorun, tufan (quercus sessilifiora). – La Sov. 113: Ce nu facĭ dint’un fag slodun (oblu, drept)? Pe cînd dintr’un ciortac, ce s’alegi? La 175: cu un fag slodun pe umăr. La 299: gîtu ca un slodun (rătund, robust).


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

slădún (-ni), s. m. – Varietate de stejar (Quercus pedunculatus). – Var. șlădun, șledun. Sb. sladun (Tiktin), din germ. Schlechdorn (Candrea).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

slădún, slădúni, s.m. 1. (pop.) numele mai multor specii de stejar. 2. (reg.; în forma: slodun) specie de lăstun. 3. (reg.; în forma: slodun; deprec.) om leneș.

Intrare: șlădun
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șlădun
  • șlădunul
  • șlădunu‑
plural
  • șlăduni
  • șlădunii
genitiv-dativ singular
  • șlădun
  • șlădunului
plural
  • șlăduni
  • șlădunilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • slodun
  • slodunul
  • slodunu‑
plural
  • sloduni
  • slodunii
genitiv-dativ singular
  • slodun
  • slodunului
plural
  • sloduni
  • slodunilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • slădun
  • slădunul
  • slădunu‑
plural
  • slăduni
  • slădunii
genitiv-dativ singular
  • slădun
  • slădunului
plural
  • slăduni
  • slădunilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

șlădun slodun slădun

etimologie: