8 definiții pentru șiric siric


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

șiric sn [At: (a. 1820) IORGA, S. D. XXII, 11 / V: (înv) si~ (Pl: ~ice) / Pl: ~uri / E: tc syryk, ngr σιρίϰι] (Înv) Prăjină.

SIRÍC, siricuri, s. n. (Turcism învechit) Prăjină cu care se conduc plutele. ♦ Prăjină care se poartă sprijinită pe umăr și cu ajutorul căreia se duc greutăți, legate la capătul dinspre spate.

SIRÍC, siricuri, s. n. Prăjină cu care se conduc plutele. ♦ Prăjină care se poartă sprijinită de umăr și cu ajutorul căreia se duc greutăți, legate de capătul dinspre spate. – Tc. sırık.

siríc n., pl. urĭ și e (turc. syryk). Rar azĭ. Prăjină. – Și șiric.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȘIRÍC s. v. par, prăjină.

Intrare: șiric
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șiric
  • șiricul
  • șiricu‑
plural
  • șiricuri
  • șiricurile
genitiv-dativ singular
  • șiric
  • șiricului
plural
  • șiricuri
  • șiricurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • siric
  • siricul
  • siricu‑
plural
  • siricuri
  • siricurile
genitiv-dativ singular
  • siric
  • siricului
plural
  • siricuri
  • siricurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

șiric siric

  • 1. turcism (învechit) Prăjină cu care se conduc plutele.
    surse: DLRLC sinonime: prăjină
    • 1.1. Prăjină care se poartă sprijinită pe umăr și cu ajutorul căreia se duc greutăți, legate la capătul dinspre spate.
      surse: DLRLC

etimologie: