2 intrări

4 definiții

Explicative DEX

șărui vt [At: CV 1950, nr. 4, 42 / Pzi: ~esc / E: șar1 + -ui] 1 (Reg; c. i. hotarul dintre două fânețe) A marca prin călcarea ierbii. 2 (Ban; c. i. pământul) A rărița.

Sinonime

ȘĂRUI vb. RĂRIȚA.

șărui vb. v. RĂRIȚA.

Regionalisme / arhaisme

șărui, șăruiesc, vb. IV (reg.) 1. (despre hotarul dintre două fânețe) a marca prin călcarea ierbii. 2. (despre pământ) a rărița (porumbul).

Intrare: șăruit
șăruit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șăruit
  • șăruitul
  • șăruitu‑
  • șărui
  • șăruita
plural
  • șăruiți
  • șăruiții
  • șăruite
  • șăruitele
genitiv-dativ singular
  • șăruit
  • șăruitului
  • șăruite
  • șăruitei
plural
  • șăruiți
  • șăruiților
  • șăruite
  • șăruitelor
vocativ singular
plural
șăruire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șăruire
  • șăruirea
plural
  • șăruiri
  • șăruirile
genitiv-dativ singular
  • șăruiri
  • șăruirii
plural
  • șăruiri
  • șăruirilor
vocativ singular
plural
Intrare: șărui
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • șărui
  • șăruire
  • șăruit
  • șăruitu‑
  • șăruind
  • șăruindu‑
singular plural
  • șăruiește
  • șăruiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • șăruiesc
(să)
  • șăruiesc
  • șăruiam
  • șăruii
  • șăruisem
a II-a (tu)
  • șăruiești
(să)
  • șăruiești
  • șăruiai
  • șăruiși
  • șăruiseși
a III-a (el, ea)
  • șăruiește
(să)
  • șăruiască
  • șăruia
  • șărui
  • șăruise
plural I (noi)
  • șăruim
(să)
  • șăruim
  • șăruiam
  • șăruirăm
  • șăruiserăm
  • șăruisem
a II-a (voi)
  • șăruiți
(să)
  • șăruiți
  • șăruiați
  • șăruirăți
  • șăruiserăți
  • șăruiseți
a III-a (ei, ele)
  • șăruiesc
(să)
  • șăruiască
  • șăruiau
  • șărui
  • șăruiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)