3 definiții pentru șănțuț


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

șănțuț sn [At: ȘINCAI, HR. III, 177/29 / Pl: ~uri / E: șanț1 + -uț] 1-8 (Înv; șhp) Șănțuleț (1-8).


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȘĂNȚÚȚ s. v. șănțișor, șănțuleț.

șănțuț s. v. ȘĂNȚIȘOR. ȘĂNȚULEȚ.

Intrare: șănțuț
șănțuț
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șănțuț
  • șănțuțul
  • șănțuțu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • șănțuț
  • șănțuțului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)