șom sm [At: (a. 1785) ȘTEFANELLI, D. C. 159 / Pl: ~i / E: ns cf șomâc] (Îvr; csnp) 1 (Zlg) Samur (Martes zibellina). 2 Blana șomului (1).

ȘOM cf. ung. som „coarnă”. 1. Șomescu olt. (Sd XXI). 2. + -an > Șomăn/escul, Udrea 1722 (Pol 120); -ești s., sau < șoiman cu sincopa lui i.

șom, șomi, s.m. (înv.) samur; blană de samur.