3 definiții pentru înzăvorî


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNZĂVORÎ, înzăvoresc, vb. IV. Tranz. (Tehn.) A împiedica intenționat mișcarea unei piese față de alta cu ajutorul unor mecanisme de închidere. – În + zăvorî.

înzăvorî vtr [At: DA ms / Pzi: ~răsc / E: în- + zăvorî] (Înv) 1-2 A (se) zăvorî.

ÎNZĂVORÎ, înzăvorăsc, vb. IV. Tranz. (Tehn.) A împiedica intenționat mișcarea unei piese față de alta cu ajutorul unor mecanisme de închidere. – În + zăvor.

Intrare: înzăvorî
verb (VT410)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înzăvorî
  • ‑nzăvorî
  • înzăvorâre
  • ‑nzăvorâre
  • înzăvorât
  • ‑nzăvorât
  • înzăvorâtu‑
  • ‑nzăvorâtu‑
  • înzăvorând
  • ‑nzăvorând
  • înzăvorându‑
  • ‑nzăvorându‑
singular plural
  • înzăvorăște
  • ‑nzăvorăște
  • înzăvoraște
  • ‑nzăvoraște
  • înzăvorâți
  • ‑nzăvorâți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înzăvorăsc
  • ‑nzăvorăsc
(să)
  • înzăvorăsc
  • ‑nzăvorăsc
  • înzăvoram
  • ‑nzăvoram
  • înzăvorâi
  • ‑nzăvorâi
  • înzăvorâsem
  • ‑nzăvorâsem
a II-a (tu)
  • înzăvorăști
  • ‑nzăvorăști
(să)
  • înzăvorăști
  • ‑nzăvorăști
  • înzăvorai
  • ‑nzăvorai
  • înzăvorâși
  • ‑nzăvorâși
  • înzăvorâseși
  • ‑nzăvorâseși
a III-a (el, ea)
  • înzăvorăște
  • ‑nzăvorăște
  • înzăvoraște
  • ‑nzăvoraște
(să)
  • înzăvorască
  • ‑nzăvorască
  • înzăvora
  • ‑nzăvora
  • înzăvorî
  • ‑nzăvorî
  • înzăvorâse
  • ‑nzăvorâse
plural I (noi)
  • înzăvorâm
  • ‑nzăvorâm
(să)
  • înzăvorâm
  • ‑nzăvorâm
  • înzăvoram
  • ‑nzăvoram
  • înzăvorârăm
  • ‑nzăvorârăm
  • înzăvorâserăm
  • ‑nzăvorâserăm
  • înzăvorâsem
  • ‑nzăvorâsem
a II-a (voi)
  • înzăvorâți
  • ‑nzăvorâți
(să)
  • înzăvorâți
  • ‑nzăvorâți
  • înzăvorați
  • ‑nzăvorați
  • înzăvorârăți
  • ‑nzăvorârăți
  • înzăvorâserăți
  • ‑nzăvorâserăți
  • înzăvorâseți
  • ‑nzăvorâseți
a III-a (ei, ele)
  • înzăvorăsc
  • ‑nzăvorăsc
(să)
  • înzăvorască
  • ‑nzăvorască
  • înzăvorau
  • ‑nzăvorau
  • înzăvorâ
  • ‑nzăvorâ
  • înzăvorâseră
  • ‑nzăvorâseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

înzăvorî

  • 1. tehnică A împiedica intenționat mișcarea unei piese față de alta cu ajutorul unor mecanisme de închidere.
    surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

  • În + zăvorî
    surse: DEX '09 DEX '98