3 definiții pentru învis


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

învis, ~ă [At: CORESI, EV. 127 / Pl: ~iși, ~e / E: învie] 1-2 smf, a (înv) (Persoană) care a înviat.

învíĭ și înviéz, a și (vechĭ, azĭ nord) a învie, -vis v. intr. (lat. in-vivĕre, a trăi. Forma a învie se conj. întocmaĭ ca a scrie și avea un perf. arhaic înviș pe lîngă înviseĭ, pers. III învise. Forma a învia e pin anal. după a tăĭa ca’n Banat a scria îld. a scrie. V. viez). Mă scol din morțĭ: eŭ înviĭ, tu înviĭ; Hristos a’nviat saŭ a’nvis (formulă de salutare a creștinilor la Paște, la care se răspunde cu Adevărat a’nviat saŭ a’nvis). V. tr. Daŭ vĭață, vivific, însuflețesc: Hristos l-a’nviat pe Lazăr (Ev.). – Fals înviŭ.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

învís, -ă, adj. (înv.) înviat.

Intrare: învis
învis adjectiv
adjectiv (A4)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • învis
  • ‑nvis
  • învisul
  • învisu‑
  • ‑nvisul
  • ‑nvisu‑
  • învi
  • ‑nvi
  • învisa
  • ‑nvisa
plural
  • înviși
  • ‑nviși
  • învișii
  • ‑nvișii
  • învise
  • ‑nvise
  • învisele
  • ‑nvisele
genitiv-dativ singular
  • învis
  • ‑nvis
  • învisului
  • ‑nvisului
  • învise
  • ‑nvise
  • învisei
  • ‑nvisei
plural
  • înviși
  • ‑nviși
  • învișilor
  • ‑nvișilor
  • învise
  • ‑nvise
  • înviselor
  • ‑nviselor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)