2 definiții pentru învincătură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

învincătu sf [At: PALIA (1582), ap. GCR I, 35/27 / Pl: ~ri / E: învinge + -(ă)tură] (Înv) 1-4 Învingere (1-4).

învincătúră f., pl. ĭ. Vechĭ. Rar. Biruință.

Intrare: învincătură
învincătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • învincătu
  • ‑nvincătu
  • învincătura
  • ‑nvincătura
plural
  • învincături
  • ‑nvincături
  • învincăturile
  • ‑nvincăturile
genitiv-dativ singular
  • învincături
  • ‑nvincături
  • învincăturii
  • ‑nvincăturii
plural
  • învincături
  • ‑nvincături
  • învincăturilor
  • ‑nvincăturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)