2 intrări

6 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

învărgát, V. vărgat.

vărgat, ~ă a [At: PO 274/14 / Pl: ~ați, ~e / E: vargă + -at, (4) cf și it vergate] 1 Care are (ca ornament) dungi (paralele) de culori diferite sau de altă culoare decât cea a fondului Si: dungat2 (1), (pop) pestriț, vârstat, (reg) șălar2, șergat, ștrafat, vărgaci, vărgăliu. 2 (Rar) Care are vărgi (35), urme de lovituri pe corp. 3 (Reg; d. păr1) Înspicat. 4 (Rar; d. anumite tipuri de hârtie) Care are linii orizontale (sau verticale) vizibile prin transparență. 5 (Îvr; pex; d. animale) Pătat.

vărgát, -ă adj. (d. vargă). Dungat: tigru și zebru îs vărgațĭ, haĭne vărgate. – Și înv- (vest).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

învărgát, -ă, învărgați, -te, adj. – Învârstat, vărgat. – Din învărga.

învărgát, -ă, adj. – Învârstat, vărgat. – În- + vargă „dungă (la o țesătură)” (< lat. virga) + -at.

învărgá, vb. tranz. – A învârsta, a țese cu dungi. – Din în- + vargă „dungă (la o țesătură)”.

Intrare: învărgat
învărgat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • învărgat
  • ‑nvărgat
  • învărgatul
  • învărgatu‑
  • ‑nvărgatul
  • ‑nvărgatu‑
  • învărga
  • ‑nvărga
  • învărgata
  • ‑nvărgata
plural
  • învărgați
  • ‑nvărgați
  • învărgații
  • ‑nvărgații
  • învărgate
  • ‑nvărgate
  • învărgatele
  • ‑nvărgatele
genitiv-dativ singular
  • învărgat
  • ‑nvărgat
  • învărgatului
  • ‑nvărgatului
  • învărgate
  • ‑nvărgate
  • învărgatei
  • ‑nvărgatei
plural
  • învărgați
  • ‑nvărgați
  • învărgaților
  • ‑nvărgaților
  • învărgate
  • ‑nvărgate
  • învărgatelor
  • ‑nvărgatelor
vocativ singular
plural
Intrare: învărga
verb (VT205)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • învărga
  • ‑nvărga
  • învărgare
  • ‑nvărgare
  • învărgat
  • ‑nvărgat
  • învărgatu‑
  • ‑nvărgatu‑
  • învărgând
  • ‑nvărgând
  • învărgându‑
  • ‑nvărgându‑
singular plural
  • învărghea
  • ‑nvărghea
  • învărgați
  • ‑nvărgați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • învărghez
  • ‑nvărghez
(să)
  • învărghez
  • ‑nvărghez
  • învărgam
  • ‑nvărgam
  • învărgai
  • ‑nvărgai
  • învărgasem
  • ‑nvărgasem
a II-a (tu)
  • învărghezi
  • ‑nvărghezi
(să)
  • învărghezi
  • ‑nvărghezi
  • învărgai
  • ‑nvărgai
  • învărgași
  • ‑nvărgași
  • învărgaseși
  • ‑nvărgaseși
a III-a (el, ea)
  • învărghea
  • ‑nvărghea
(să)
  • învărgheze
  • ‑nvărgheze
  • învărga
  • ‑nvărga
  • învărgă
  • ‑nvărgă
  • învărgase
  • ‑nvărgase
plural I (noi)
  • învărgăm
  • ‑nvărgăm
(să)
  • învărgăm
  • ‑nvărgăm
  • învărgam
  • ‑nvărgam
  • învărgarăm
  • ‑nvărgarăm
  • învărgaserăm
  • ‑nvărgaserăm
  • învărgasem
  • ‑nvărgasem
a II-a (voi)
  • învărgați
  • ‑nvărgați
(să)
  • învărgați
  • ‑nvărgați
  • învărgați
  • ‑nvărgați
  • învărgarăți
  • ‑nvărgarăți
  • învărgaserăți
  • ‑nvărgaserăți
  • învărgaseți
  • ‑nvărgaseți
a III-a (ei, ele)
  • învărghea
  • ‑nvărghea
(să)
  • învărgheze
  • ‑nvărgheze
  • învărgau
  • ‑nvărgau
  • învărga
  • ‑nvărga
  • învărgaseră
  • ‑nvărgaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)