3 definiții pentru învălătucitură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

învălătucitu sf [At: CANTEMIR, IST. 51 / Pl: ~ri / E: învălătuci + -ură] 1 Învălătucire (1). 2 (Fig) Încurcătură.

ÎNVĂLĂTUCITURĂ s.f. (Mold.) Încurcătură. Din toate învălătuciturile îl descurca. CANTEMIR, IST. Etimologie: învălătuci + suf. - (i) tură. Vezi și învălătuci, învălătucit. Cf. a p o r i e, î n g ă i m a r e.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

învălătucitúră s.f. (înv.) încâlceală, încurcătură.

Intrare: învălătucitură
învălătucitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • învălătucitu
  • ‑nvălătucitu
  • învălătucitura
  • ‑nvălătucitura
plural
genitiv-dativ singular
  • învălătucituri
  • ‑nvălătucituri
  • învălătuciturii
  • ‑nvălătuciturii
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)