3 definiții pentru învălătucitură
Explicative DEX
învălătucitură sf [At: CANTEMIR, IST. 51 / Pl: ~ri / E: învălătuci + -ură] 1 Învălătucire (1). 2 (Fig) Încurcătură.
Arhaisme și regionalisme
ÎNVĂLĂTUCITURĂ s.f. (Mold.) Încurcătură. Din toate învălătuciturile îl descurca. CANTEMIR, IST. Etimologie: învălătuci + suf. - (i) tură. Vezi și învălătuci, învălătucit. Cf. a p o r i e, î n g ă i m a r e.
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
învălătucitură s.f. (înv.) încâlceală, încurcătură.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: învălătucitură
învălătucitură substantiv feminin
| substantiv feminin (F43) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)