4 definiții pentru învățătoreasă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

învățătorea sf [At: BARCIANU / Pl: ~rese / E: învățător + -easă] (Trs) Învățătoare (4).

învățător, ~oare [At: COD. VOR. 122/6 / Pl: ~i, ~oare / E: învăța + -(ă)tor)] 1 a (Înv) Care transmite sistematic cunoștințe. 2 a Care sfătuiește. 3 a (Înv) Plin de învățăminte Si: instructiv. 4 smf Persoană care predă cunoștințe și face educația civică a copiilor în primele clase de școală Si: dascăl, institutor, învățătoreasă, învățătoriță. 5 smf Persoană care instruiește pe cineva Si: magistru, preceptor, instructor, (iuz) năstăvitor. 6-7 smf (Inițiator sau) propagator al unei doctrine Si: îndrumător, povățuitor, sfătuitor 8 sm (Înv; îs) ~iu de leage Cunoscător al legilor Cf jurist, juristconsult. 9 sm (Înv; îs) ~ de suflete Preot.

învățătór, -oáre s. Care îl învață pe altu, profesor de școală primară rurală. – Învățătoreasă, pl. ese, nevastă de învățător. V. institutor.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

învățătoreásă s.f. (înv.) învățătoare.

Intrare: învățătoreasă
învățătoreasă substantiv feminin
substantiv feminin (F12)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • învățătorea
  • ‑nvățătorea
  • învățătoreasa
  • ‑nvățătoreasa
plural
genitiv-dativ singular
  • învățătorese
  • ‑nvățătorese
  • învățătoresei
  • ‑nvățătoresei
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)