2 intrări
9 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ÎNVÂLTORÍ, pers. 3 învâltorește, vb. IV. Refl. (Reg.) A se ridica în vârtejuri; a se învolbura. – În + vâltoare.
ÎNVÂLTORÍ, pers. 3 învâltorește, vb. IV. Refl. (Reg.) A se ridica în vârtejuri; a se învolbura. – În + vâltoare.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
învâltori vr [At: CONV. LIT. XL, 203 / V: (cscj) ~ra / Pzi: ~rez / E: în- + vâltoare] (Înv) 1 A se năpusti ca o vâltoare. 2 A se învolbura.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNVÂLTORÍ, învâltoresc, vb. IV. Refl. A se învârteji, a fi cuprins de vâltoare. – Din în- + vâltoare.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
A ÎNVÂLTORÍ ~ésc tranz. A face să se învâltorească. /în + vâltoare
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A SE ÎNVÂLTORÍ mă ~ésc intranz. A fi cuprins de vâltoare. /în + vâltoare
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎNVÎLTORÍ, învîltoresc, vb. IV. Refl. A se învîrteji, a fi cuprins de vîltoare. Colbul de pe jos se învîltorește, se așază în straturi groase pe fețele brăzdate de sudoare. REBREANU, I. 12.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
învîltoáre f., pl. orĭ (din *învoltoare, d. învolb. V. vultoare). Locu unde se învoalbe pînza la țesut. Vultoare.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare relaționale
Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.
ÎNVÂLTORÍ vb. v. învârteji, învolbura, zbate.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
învîltori vb. v. ÎNVÎRTEJI. ÎNVOLBURA. ZBATE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| verb (V401) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
| substantiv feminin (F116) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
învâltori învâltorire
- 1. A se ridica în vârtejuri; a se învolbura.exemple
- Colbul de pe jos se învîltorește, se așază în straturi groase pe fețele brăzdate de sudoare. REBREANU, I. 12.surse: DLRLC
-
etimologie:
- În + vâltoaresurse: DEX '09 DEX '98