opțiuni
  • info

2 intrări

11 definiții

din care

Explicative DEX

ÎNVÂLTORI, pers. 3 învâltorește, vb. IV. Refl. (Reg.) A se ridica în vârtejuri; a se învolbura. – În + vâltoare.

ÎNVÂLTORI, pers. 3 învâltorește, vb. IV. Refl. (Reg.) A se ridica în vârtejuri; a se învolbura. – În + vâltoare.

învâltori vr [At: CONV. LIT. XL, 203 / V: (cscj) ~ra / Pzi: ~rez / E: în- + vâltoare] (Înv) 1 A se năpusti ca o vâltoare. 2 A se învolbura.

A ÎNVÂLTORI ~esc tranz. A face să se învâltorească. /în + vâltoare

A SE ÎNVÂLTORI mă ~esc intranz. A fi cuprins de vâltoare. /în + vâltoare

învâltora v vz învâltori

ÎNVÎLTORI, învîltoresc, vb. IV. Refl. A se învîrteji, a fi cuprins de vîltoare. Colbul de pe jos se învîltorește, se așază în straturi groase pe fețele brăzdate de sudoare. REBREANU, I. 12.

ÎNVÎLTORI, învîltoresc, vb. IV. Refl. A se învîrteji, a fi cuprins de vîltoare. – Din în- + vîltoare.

învîltoáre f., pl. orĭ (din *învoltoare, d. învolb. V. vultoare). Locu unde se învoalbe pînza la țesut. Vultoare.

învîltoréz v. tr. Rcr. Învîrtesc ca’ntr’o vultoare.

Sinonime

ÎNVÂLTORI vb. v. învârteji, învolbura, zbate.

învîltori vb. v. ÎNVÎRTEJI. ÎNVOLBURA. ZBATE.

Intrare: învâltori
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • învâltori
  • ‑nvâltori
  • învâltorire
  • ‑nvâltorire
  • învâltorit
  • ‑nvâltorit
  • învâltoritu‑
  • ‑nvâltoritu‑
  • învâltorind
  • ‑nvâltorind
  • învâltorindu‑
  • ‑nvâltorindu‑
 singular plural
  • învâltorește
  • ‑nvâltorește
  • învâltoriți
  • ‑nvâltoriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • învâltoresc
  • ‑nvâltoresc
 (să)
  • învâltoresc
  • ‑nvâltoresc
  • învâltoream
  • ‑nvâltoream
  • învâltorii
  • ‑nvâltorii
  • învâltorisem
  • ‑nvâltorisem
a II-a (tu)
  • învâltorești
  • ‑nvâltorești
 (să)
  • învâltorești
  • ‑nvâltorești
  • învâltoreai
  • ‑nvâltoreai
  • învâltoriși
  • ‑nvâltoriși
  • învâltoriseși
  • ‑nvâltoriseși
a III-a (el, ea)
  • învâltorește
  • ‑nvâltorește
 (să)
  • învâltorească
  • ‑nvâltorească
  • învâltorea
  • ‑nvâltorea
  • învâltori
  • ‑nvâltori
  • învâltorise
  • ‑nvâltorise
plural I (noi)
  • învâltorim
  • ‑nvâltorim
 (să)
  • învâltorim
  • ‑nvâltorim
  • învâltoream
  • ‑nvâltoream
  • învâltorirăm
  • ‑nvâltorirăm
  • învâltoriserăm
  • ‑nvâltoriserăm
  • învâltorisem
  • ‑nvâltorisem
a II-a (voi)
  • învâltoriți
  • ‑nvâltoriți
 (să)
  • învâltoriți
  • ‑nvâltoriți
  • învâltoreați
  • ‑nvâltoreați
  • învâltorirăți
  • ‑nvâltorirăți
  • învâltoriserăți
  • ‑nvâltoriserăți
  • învâltoriseți
  • ‑nvâltoriseți
a III-a (ei, ele)
  • învâltoresc
  • ‑nvâltoresc
 (să)
  • învâltorească
  • ‑nvâltorească
  • învâltoreau
  • ‑nvâltoreau
  • învâltoriră
  • ‑nvâltoriră
  • învâltoriseră
  • ‑nvâltoriseră
învâltora
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: învâltoare
învâltoare substantiv feminin
substantiv feminin (F116)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • învâltoare
  • ‑nvâltoare
  • învâltoarea
  • ‑nvâltoarea
plural
  • învâltori
  • ‑nvâltori
  • învâltorile
  • ‑nvâltorile
genitiv-dativ singular
  • învâltori
  • ‑nvâltori
  • învâltorii
  • ‑nvâltorii
plural
  • învâltori
  • ‑nvâltori
  • învâltorilor
  • ‑nvâltorilor
vocativ singular —
plural —
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

învâltori, învâltorescverb

  • 1. regional A se ridica în vârtejuri; a se învolbura. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: zbate învolbura învârteji
    • format_quote Colbul de pe jos se învîltorește, se așază în straturi groase pe fețele brăzdate de sudoare. REBREANU, I. 12. DLRLC
etimologie:
  • În + vâltoare DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.