2 intrări

7 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

întunericit, ~ă a [At: DA ms / Pl: ~iți, ~e / E: întunerici] 1-2 Întunecat2 (1, 3).

ÎNTUNERICÍ, întunericesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Înv.) A (se) întuneca. – Lat. intenebricare.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNTUNERICÍ vb. v. înnopta, întuneca.

întunerici vb. v. ÎNNOPTA. ÎNTUNECA.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

întunericitul s. (iron.) poreclă dată postum dictatorului comunist Nicolae Ceaușescu.

Intrare: întunericit
întunericit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • întunericit
  • ‑ntunericit
  • întunericitul
  • întunericitu‑
  • ‑ntunericitul
  • ‑ntunericitu‑
  • întunerici
  • ‑ntunerici
  • întunericita
  • ‑ntunericita
plural
  • întunericiți
  • ‑ntunericiți
  • întunericiții
  • ‑ntunericiții
  • întunericite
  • ‑ntunericite
  • întunericitele
  • ‑ntunericitele
genitiv-dativ singular
  • întunericit
  • ‑ntunericit
  • întunericitului
  • ‑ntunericitului
  • întunericite
  • ‑ntunericite
  • întunericitei
  • ‑ntunericitei
plural
  • întunericiți
  • ‑ntunericiți
  • întunericiților
  • ‑ntunericiților
  • întunericite
  • ‑ntunericite
  • întunericitelor
  • ‑ntunericitelor
vocativ singular
plural
Intrare: întunerici
verb (VT406)
Surse flexiune: DLRM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • întunerici
  • ‑ntunerici
  • întunericire
  • ‑ntunericire
  • întunericit
  • ‑ntunericit
  • întunericitu‑
  • ‑ntunericitu‑
  • întunericind
  • ‑ntunericind
  • întunericindu‑
  • ‑ntunericindu‑
singular plural
  • întunericește
  • ‑ntunericește
  • întunericiți
  • ‑ntunericiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • întunericesc
  • ‑ntunericesc
(să)
  • întunericesc
  • ‑ntunericesc
  • întunericeam
  • ‑ntunericeam
  • întunericii
  • ‑ntunericii
  • întunericisem
  • ‑ntunericisem
a II-a (tu)
  • întunericești
  • ‑ntunericești
(să)
  • întunericești
  • ‑ntunericești
  • întunericeai
  • ‑ntunericeai
  • întunericiși
  • ‑ntunericiși
  • întunericiseși
  • ‑ntunericiseși
a III-a (el, ea)
  • întunericește
  • ‑ntunericește
(să)
  • întunericească
  • ‑ntunericească
  • întunericea
  • ‑ntunericea
  • întunerici
  • ‑ntunerici
  • întunericise
  • ‑ntunericise
plural I (noi)
  • întunericim
  • ‑ntunericim
(să)
  • întunericim
  • ‑ntunericim
  • întunericeam
  • ‑ntunericeam
  • întunericirăm
  • ‑ntunericirăm
  • întunericiserăm
  • ‑ntunericiserăm
  • întunericisem
  • ‑ntunericisem
a II-a (voi)
  • întunericiți
  • ‑ntunericiți
(să)
  • întunericiți
  • ‑ntunericiți
  • întunericeați
  • ‑ntunericeați
  • întunericirăți
  • ‑ntunericirăți
  • întunericiserăți
  • ‑ntunericiserăți
  • întunericiseți
  • ‑ntunericiseți
a III-a (ei, ele)
  • întunericesc
  • ‑ntunericesc
(să)
  • întunericească
  • ‑ntunericească
  • întunericeau
  • ‑ntunericeau
  • întunerici
  • ‑ntunerici
  • întunericiseră
  • ‑ntunericiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)