5 definiții pentru întunericime


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

întunericime sf [At: CONACHI, P. 104 / V: (înv) ~rec~ / Pl: ~mi / E: întuneric + -ime] 1-3 Întunecime (1, 3-4).

ÎNTUNERICÍME, întunericimi, s. f. (Înv.) Întunecime. – Din întuneric + suf. -ime.

întunericíme f. Rar. Întunecime. – Vechĭ și -erecime.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNTUNERICÍME s. v. beznă, eclipsă, întunecare, întunecime, întuneric, negură, obscuritate.

întunericime s. v. BEZNĂ. ECLIPSĂ. ÎNTUNECARE. ÎNTUNECIME. ÎNTUNERIC. NEGURĂ. OBSCURITATE.

Intrare: întunericime
întunericime substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • întunericime
  • ‑ntunericime
  • întunericimea
  • ‑ntunericimea
plural
  • întunericimi
  • ‑ntunericimi
  • întunericimile
  • ‑ntunericimile
genitiv-dativ singular
  • întunericimi
  • ‑ntunericimi
  • întunericimii
  • ‑ntunericimii
plural
  • întunericimi
  • ‑ntunericimi
  • întunericimilor
  • ‑ntunericimilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)