întrupoșa vr [At: PRAV. GOVORA, ap. TDRG / Pzi: ~șez / E: cf întrupa] A se întrupa (2).

întrupéz v. tr. (d. trup). Încorporez, anexez: a întrupa o provincie uneĭ țărĭ. Reproduc, reprezent: acest om întrupează viclenia. V. refl. Ĭaŭ corp, îmĭ formez corp; mă încorporez: Iisus Hristos s’a întrupat din spiritu sfînt și din fecĭoara Maria (Crezu). – Vechĭ și întrupoșez. V. incarnez.

întrupoșa vb. I refl. (înv.) a se întrupa.