3 definiții pentru întrevorbitor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

întrevorbitor sm [At: TR. DEMETRESCU, ap. TDRG / Pl: ~ri / E: întrevorbi + -(i)tor] (Îvr) Interlocutor.

*întrevorbitór, -oáre adj. Interlocutor.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

întrevorbitór s.m. (înv.) persoană cu care stai de vorbă; interlocutor.

Intrare: întrevorbitor
întrevorbitor substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • întrevorbitor
  • ‑ntrevorbitor
  • întrevorbitorul
  • întrevorbitoru‑
  • ‑ntrevorbitorul
  • ‑ntrevorbitoru‑
plural
genitiv-dativ singular
  • întrevorbitor
  • ‑ntrevorbitor
  • întrevorbitorului
  • ‑ntrevorbitorului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)