3 definiții pentru întregiune
Explicative DEX
întregiune sf [At: CANTEMIR, IST. 225 / P: ~gi-u~ / Pl: ~ni / E: întreg + -iune] (Înv) Deplinătate.
întregĭúne f. Vechĭ. Întregime.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Arhaisme și regionalisme
întregiune s.f. (înv.) deplinătate, plenitudine.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: întregiune
întregiune substantiv feminin
| substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)