2 intrări

3 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNTORSUREÁN, -Ă, întorsureni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din orașul Întorsura Buzăului. 2. Adj. Care aparține orașului Întorsura Buzăului sau întorsurenilor (1), privitor la orașul Întorsura Buzăului ori la întorsureni.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!întorsureán adj. m., s. m., pl. întorsuréni; adj. f. întorsureánă, pl. întorsuréne

întorsureán adj. m., s. m., pl. întorsuréni; f. sg. întorsureánă, pl. întorsuréne

Intrare: întorsurean (adj.)
întorsurean1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A17)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • întorsurean
  • ‑ntorsurean
  • întorsureanul
  • întorsureanu‑
  • ‑ntorsureanul
  • ‑ntorsureanu‑
  • întorsurea
  • ‑ntorsurea
  • întorsureana
  • ‑ntorsureana
plural
  • întorsureni
  • ‑ntorsureni
  • întorsurenii
  • ‑ntorsurenii
  • întorsurene
  • ‑ntorsurene
  • întorsurenele
  • ‑ntorsurenele
genitiv-dativ singular
  • întorsurean
  • ‑ntorsurean
  • întorsureanului
  • ‑ntorsureanului
  • întorsurene
  • ‑ntorsurene
  • întorsurenei
  • ‑ntorsurenei
plural
  • întorsureni
  • ‑ntorsureni
  • întorsurenilor
  • ‑ntorsurenilor
  • întorsurene
  • ‑ntorsurene
  • întorsurenelor
  • ‑ntorsurenelor
vocativ singular
plural
Intrare: întorsurean (s.m.)
întorsurean2 (s.m.) substantiv masculin admite vocativul
substantiv masculin (M20)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • întorsurean
  • ‑ntorsurean
  • întorsureanul
  • întorsureanu‑
  • ‑ntorsureanul
  • ‑ntorsureanu‑
plural
  • întorsureni
  • ‑ntorsureni
  • întorsurenii
  • ‑ntorsurenii
genitiv-dativ singular
  • întorsurean
  • ‑ntorsurean
  • întorsureanului
  • ‑ntorsureanului
plural
  • întorsureni
  • ‑ntorsureni
  • întorsurenilor
  • ‑ntorsurenilor
vocativ singular
  • întorsureanule
  • ‑ntorsureanule
  • întorsurene
  • ‑ntorsurene
plural
  • întorsurenilor
  • ‑ntorsurenilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

întorsurean

  • 1. substantiv masculin Persoană originară sau locuitor din orașul Întorsura Buzăului.
    surse: DEX '09
  • 2. adjectiv Care aparține orașului Întorsura Buzăului sau întorsurenilor (1.), privitor la orașul Întorsura Buzăului ori la întorsureni.
    surse: DEX '09

etimologie: