ÎNTIPĂRI, întipăresc, vb. IV. Refl. A se imprima pe o suprafață (în urma unei apăsări); fig. a se fixa în minte (în conștiință, în inimă etc.). Îi rămase întipărită în inimă spaima primei întîlniri cu el și-l privea mereu ca pe un străin. REBREANU, P. S. 33. Pe vecinicie... va sta întipărită în sufletele noastre icoana mult slăvită A celei ce în lume au fost îngerul meu. ALECSANDRI, P. A. 80. Pe fața tuturor... se vedea întipărită o întristare mută. NEGRUZZI, S. I 254.