Definiția cu ID-ul 922019:


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNTEȚÍ, întețesc, vb. IV. 1. Refl. (Subiectul este o acțiune sau un fenomen) A deveni mai mare, mai puternic, mai intens, mai violent, a crește tot mai mult (în intensitate); a se intensifica. Un freamăt adînc... se-ntețește Și crește cu huiet. DEȘLIU, G. 13. Mersul cavaleriilor se întețea. CAMILAR, N. I 215. Afară ploaia s-a întețit. SADOVEANU, N. P. 250. Tunetele se întețesc și peste cîteva minute un adevărat potop s-abate vijelios asupra noastră. VLAHUȚĂ, O. A. 412. ◊ Tranz. S-apucă-ndată, alte crengi uscate taie, Întețesc para zicîndu-și: luminează cele plaie Zarea de l-al nostru foc. NEGRUZZI, S. II 86. 2. Tranz. (Subiectul este un sentiment, o senzație etc.) A cuprinde, a apuca cu putere; a stăpîni. Jupîneasă crîșmăriță, m-a-ntețit un pui de sete. TOMA, C. V. 499. Timpul nașterii sosi... o întețiră durerile. RETEGANUL, P. II 29. De ce mergea, d-aia o întețea urîtul. ISPIRESCU, U. 95. 3. Tranz. A obosi cu insistențe repetate, a stărui pe lîngă cineva; a hărțui. Dacă văzu împăratul că-l întețesc fetele cu rugăciunile, zise... ISPIRESCU, L. 12. ♦ A ataca cu putere. Iar cînd îl întețea vrăjmașul, calul se urca ca fulgerul în sus. ISPIRESCU, L. 170. 4. Refl. A se întărîta, a se aprinde. Primăvara [dropioii] se întețesc în lupte amoroase. ODOBESCU, S. III 14.