2 intrări

school Articole pe această temă:

4 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

întâia v [At: COSTINESCU / Pzi: ~iez / E: întâi] 1-2 (Înv) (A avea sau) a da cuiva prioritate.

întî́ĭ (vest) și întắĭ (est), -ĭe, num. ordinal (lat. *antáneus, d. ante, înainte. V. ainte). Prim, care e în aintea tuturor în timp, loc, ordine saŭ valoare: ziŭa ’ntîĭa, banca ’ntîĭa, regimentu ’ntîĭ saŭ întîĭa zi, întîĭa bancă, întîĭu regiment. Zi întîĭ (îld. întîĭe, ceĭa ce nu se zice), ziŭa ’ntîĭa a luniĭ: azĭ avem zi întîĭ, sîntem la întîĭ (îld. zi întîĭ) a luniĭ. Se zice: clasa’ntîĭa.Întîĭa dată și (maĭ urît) întîĭașĭ dată, întîĭa oară, prima oară. – Cel (cea, ceĭ, cele) dintîĭ (de întîĭ), întîĭu, primu (maĭ ales în rang orĭ valoare). acest elev e cel dintîĭ (saŭ întîĭu) din clasa luĭ, huĭetu a ajuns pînă la cele dintîĭ (saŭ întîĭele) santinele. Adv. întîĭ, maĭ întîĭ, (fam.) maĭ întîĭ și’ntîĭ și dintru’ntîĭ (Mold. dintro’ntăĭ), la început, în ainte de toate: întîĭ cugetă, și pe urmă fă. Întîĭa oară: cînd am strigat întîĭ n’aĭ auzit. Dintru’ntîĭ maĭ înseamnă și „de la început, din capu loculuĭ”: eŭ am observat dintru’ntîĭ că drumu e răŭ.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

întấie, num. adv. – Prima dată, întâi (Maram. Nord). – Lat. *antaneus (< lat. ante „înainte”) (CDDE, DEX, MDA).

întâiá vb. I (înv.) a avea întâietate față de cineva; a da cuiva întâietate, prioritate.

Intrare: întâie
întâie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: întâia (vb.)
întâia (vb.) verb grupa I conjugarea a II-a
verb (V213)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • întâia
  • ‑ntâia
  • întâiere
  • ‑ntâiere
  • întâiat
  • ‑ntâiat
  • întâiatu‑
  • ‑ntâiatu‑
  • întâind
  • ‑ntâind
  • întâindu‑
  • ‑ntâindu‑
singular plural
  • întâia
  • ‑ntâia
  • întâiați
  • ‑ntâiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • întâiez
  • ‑ntâiez
(să)
  • întâiez
  • ‑ntâiez
  • întâiam
  • ‑ntâiam
  • întâiai
  • ‑ntâiai
  • întâiasem
  • ‑ntâiasem
a II-a (tu)
  • întâiezi
  • ‑ntâiezi
(să)
  • întâiezi
  • ‑ntâiezi
  • întâiai
  • ‑ntâiai
  • întâiași
  • ‑ntâiași
  • întâiaseși
  • ‑ntâiaseși
a III-a (el, ea)
  • întâia
  • ‑ntâia
(să)
  • întâieze
  • ‑ntâieze
  • întâia
  • ‑ntâia
  • întâie
  • ‑ntâie
  • întâiase
  • ‑ntâiase
plural I (noi)
  • întâiem
  • ‑ntâiem
(să)
  • întâiem
  • ‑ntâiem
  • întâiam
  • ‑ntâiam
  • întâiarăm
  • ‑ntâiarăm
  • întâiaserăm
  • ‑ntâiaserăm
  • întâiasem
  • ‑ntâiasem
a II-a (voi)
  • întâiați
  • ‑ntâiați
(să)
  • întâiați
  • ‑ntâiați
  • întâiați
  • ‑ntâiați
  • întâiarăți
  • ‑ntâiarăți
  • întâiaserăți
  • ‑ntâiaserăți
  • întâiaseți
  • ‑ntâiaseți
a III-a (ei, ele)
  • întâia
  • ‑ntâia
(să)
  • întâieze
  • ‑ntâieze
  • întâiau
  • ‑ntâiau
  • întâia
  • ‑ntâia
  • întâiaseră
  • ‑ntâiaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)