însumeți vr [At: DENSUSIANU, Ț. H. 321 / Pzi: -țese / E: nct] (Îrg) 1 A se înfige în ceva. 2 A ajunge în vârful a ceva. 3 A deveni obraznic.

însumețésc, V. semețesc.

semețésc (Munt) și sumețésc (Mold. Trans). v. tr. (d. semeț, sumeț). Rar azĭ. Fac semeț. V. refl. Mă fac semeț. – Vechĭ și să-, sî-, si- și însumețesc.