5 definiții pentru însulița


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNSULIȚÁ, însulițez, vb. I. Tranz. (Rar) A străpunge cu sulița. Și-a-nsulițat pe Ableros oșteanul voinic Antilohos. MURNU, I. 116. ◊ Fig. O barză... însulița cu ciocul o hrană tainică aflată în straturile apei sau în nămoluri. DUMITRIU, V. L. 120.

ÎNSULIȚÁ, însulițez, vb. I. Tranz. (Rar) A străpunge cu sulița. – Din în- + suliță.

insulița vt [At: MARIAN, D. 72 / Pzi: ez / E: în- + sulița] (Îvr) A străpunge cu sulița.

însulițéz v. tr. Vechĭ. Împung cu sulița. V. împușc, săgetez.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

însulițá, însulițéz, vb. I (înv.) a străpunge cu sulița; a împunge cu sulița.

Intrare: însulița
verb (VT201)
Surse flexiune: DLRM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • însulița
  • ‑nsulița
  • însulițare
  • ‑nsulițare
  • însulițat
  • ‑nsulițat
  • însulițatu‑
  • ‑nsulițatu‑
  • însulițând
  • ‑nsulițând
  • însulițându‑
  • ‑nsulițându‑
singular plural
  • însulițea
  • ‑nsulițea
  • însulițați
  • ‑nsulițați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • însulițez
  • ‑nsulițez
(să)
  • însulițez
  • ‑nsulițez
  • însulițam
  • ‑nsulițam
  • însulițai
  • ‑nsulițai
  • însulițasem
  • ‑nsulițasem
a II-a (tu)
  • însulițezi
  • ‑nsulițezi
(să)
  • însulițezi
  • ‑nsulițezi
  • însulițai
  • ‑nsulițai
  • însulițași
  • ‑nsulițași
  • însulițaseși
  • ‑nsulițaseși
a III-a (el, ea)
  • însulițea
  • ‑nsulițea
(să)
  • însulițeze
  • ‑nsulițeze
  • însulița
  • ‑nsulița
  • însuliță
  • ‑nsuliță
  • însulițase
  • ‑nsulițase
plural I (noi)
  • însulițăm
  • ‑nsulițăm
(să)
  • însulițăm
  • ‑nsulițăm
  • însulițam
  • ‑nsulițam
  • însulițarăm
  • ‑nsulițarăm
  • însulițaserăm
  • ‑nsulițaserăm
  • însulițasem
  • ‑nsulițasem
a II-a (voi)
  • însulițați
  • ‑nsulițați
(să)
  • însulițați
  • ‑nsulițați
  • însulițați
  • ‑nsulițați
  • însulițarăți
  • ‑nsulițarăți
  • însulițaserăți
  • ‑nsulițaserăți
  • însulițaseți
  • ‑nsulițaseți
a III-a (ei, ele)
  • însulițea
  • ‑nsulițea
(să)
  • însulițeze
  • ‑nsulițeze
  • însulițau
  • ‑nsulițau
  • însulița
  • ‑nsulița
  • însulițaseră
  • ‑nsulițaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

însulița însulițare însulițat

  • 1. rar A străpunge cu sulița.
    surse: DLRLC DLRM attach_file 2 exemple
    exemple
    • Și-a-nsulițat pe Ableros oșteanul voinic Antilohos. MURNU, I. 116.
      surse: DLRLC
    • figurat O barză... însulița cu ciocul o hrană tainică aflată în straturile apei sau în nămoluri. DUMITRIU, V. L. 120.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • în- + suliță
    surse: DLRM