opțiuni
  • info
5 definiții pentru însulița

Explicative DEX

ÎNSULIȚA, însulițez, vb. I. Tranz. (Rar) A străpunge cu sulița. Și-a-nsulițat pe Ableros oșteanul voinic Antilohos. MURNU, I. 116. ◊ Fig. O barză... însulița cu ciocul o hrană tainică aflată în straturile apei sau în nămoluri. DUMITRIU, V. L. 120.

ÎNSULIȚA, însulițez, vb. I. Tranz. (Rar) A străpunge cu sulița. – Din în- + suliță.

insulița vt [At: MARIAN, D. 72 / Pzi: ~țez / E: în- + sulița] (Îvr) A străpunge cu sulița.

însulițéz v. tr. Vechĭ. Împung cu sulița. V. împușc, săgetez.

Arhaisme și regionalisme

însulița, însulițez, vb. I (înv.) a străpunge cu sulița; a împunge cu sulița.

Intrare: însulița
verb (VT201)
Surse flexiune: DLRM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • însulița
  • ‑nsulița
  • însulițare
  • ‑nsulițare
  • însulițat
  • ‑nsulițat
  • însulițatu‑
  • ‑nsulițatu‑
  • însulițând
  • ‑nsulițând
  • însulițându‑
  • ‑nsulițându‑
 singular plural
  • însulițează
  • ‑nsulițează
  • însulițați
  • ‑nsulițați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • însulițez
  • ‑nsulițez
 (să)
  • însulițez
  • ‑nsulițez
  • însulițam
  • ‑nsulițam
  • însulițai
  • ‑nsulițai
  • însulițasem
  • ‑nsulițasem
a II-a (tu)
  • însulițezi
  • ‑nsulițezi
 (să)
  • însulițezi
  • ‑nsulițezi
  • însulițai
  • ‑nsulițai
  • însulițași
  • ‑nsulițași
  • însulițaseși
  • ‑nsulițaseși
a III-a (el, ea)
  • însulițează
  • ‑nsulițează
 (să)
  • însulițeze
  • ‑nsulițeze
  • însulița
  • ‑nsulița
  • însuliță
  • ‑nsuliță
  • însulițase
  • ‑nsulițase
plural I (noi)
  • însulițăm
  • ‑nsulițăm
 (să)
  • însulițăm
  • ‑nsulițăm
  • însulițam
  • ‑nsulițam
  • însulițarăm
  • ‑nsulițarăm
  • însulițaserăm
  • ‑nsulițaserăm
  • însulițasem
  • ‑nsulițasem
a II-a (voi)
  • însulițați
  • ‑nsulițați
 (să)
  • însulițați
  • ‑nsulițați
  • însulițați
  • ‑nsulițați
  • însulițarăți
  • ‑nsulițarăți
  • însulițaserăți
  • ‑nsulițaserăți
  • însulițaseți
  • ‑nsulițaseți
a III-a (ei, ele)
  • însulițează
  • ‑nsulițează
 (să)
  • însulițeze
  • ‑nsulițeze
  • însulițau
  • ‑nsulițau
  • însulițară
  • ‑nsulițară
  • însulițaseră
  • ‑nsulițaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

însulița, însulițezverb

  • 1. rar A străpunge cu sulița. DLRLC DLRM
    • format_quote Și-a-nsulițat pe Ableros oșteanul voinic Antilohos. MURNU, I. 116. DLRLC
    • format_quote figurat O barză... însulița cu ciocul o hrană tainică aflată în straturile apei sau în nămoluri. DUMITRIU, V. L. 120. DLRLC
etimologie:
  • în- + suliță DLRM

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.