2 intrări

8 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

înstruțat, ~ă a [At: T. PAPAHAGI, M. 7 / Pl: ~ați, ~e / E: înstruța] (Trs; Mar) Împodobit cu flori sau cu altă podoabă.

înstruța vt [At: MARIAN, S. R. I, 123 / Pzi: ez / E: în- + struț] (Îrg) A împodobi cu un buchet de flori sau cu alte podoabe.

ÎNSTRUȚÁ, înstruțez, vb. I. Tranz. (Reg.) A împodobi (cu flori). – Din în- + struț „buchet de flori”.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

înstruțát, înstruțátă, adj. (reg.) împodobit cu un struț (buchet) de flori.

înstruțát, -ă, înstruțați, -te, adj. – (reg.) Împodobit (cu struț). – Din înstruța (MDA).

înstruțá, înstruțéz, vb. I (reg.) a împodobi cu un struț (buchet) de flori.

înstruțá, vb. refl. – (reg.) A se împodobi (cu struț de flori); a se înfrumuseța: „Dă-i mândrului să se-nstruțe, / Să se-nstruțe cu floarea” (Calendar, 1980: 77). – Din în- + struț „buchet, floare” (< germ. Strauβ) (DLRM, MDA).

înstruțá, vb. refl. – A se împodobi (cu struț de flori); a se înfrumuseța: „Dă-i mândrului să se-nstruțe, / Să se-nstruțe cu floarea” (Calendar 1980: 77). – În- + struț „buchet, floare” (< germ. Strauβ) + -a.

Intrare: înstruțat
înstruțat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înstruțat
  • ‑nstruțat
  • înstruțatul
  • înstruțatu‑
  • ‑nstruțatul
  • ‑nstruțatu‑
  • înstruța
  • ‑nstruța
  • înstruțata
  • ‑nstruțata
plural
  • înstruțați
  • ‑nstruțați
  • înstruțații
  • ‑nstruțații
  • înstruțate
  • ‑nstruțate
  • înstruțatele
  • ‑nstruțatele
genitiv-dativ singular
  • înstruțat
  • ‑nstruțat
  • înstruțatului
  • ‑nstruțatului
  • înstruțate
  • ‑nstruțate
  • înstruțatei
  • ‑nstruțatei
plural
  • înstruțați
  • ‑nstruțați
  • înstruțaților
  • ‑nstruțaților
  • înstruțate
  • ‑nstruțate
  • înstruțatelor
  • ‑nstruțatelor
vocativ singular
plural
Intrare: înstruța
verb (VT201)
Surse flexiune: DLRM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înstruța
  • ‑nstruța
  • înstruțare
  • ‑nstruțare
  • înstruțat
  • ‑nstruțat
  • înstruțatu‑
  • ‑nstruțatu‑
  • înstruțând
  • ‑nstruțând
  • înstruțându‑
  • ‑nstruțându‑
singular plural
  • înstruțea
  • ‑nstruțea
  • înstruțați
  • ‑nstruțați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înstruțez
  • ‑nstruțez
(să)
  • înstruțez
  • ‑nstruțez
  • înstruțam
  • ‑nstruțam
  • înstruțai
  • ‑nstruțai
  • înstruțasem
  • ‑nstruțasem
a II-a (tu)
  • înstruțezi
  • ‑nstruțezi
(să)
  • înstruțezi
  • ‑nstruțezi
  • înstruțai
  • ‑nstruțai
  • înstruțași
  • ‑nstruțași
  • înstruțaseși
  • ‑nstruțaseși
a III-a (el, ea)
  • înstruțea
  • ‑nstruțea
(să)
  • înstruțeze
  • ‑nstruțeze
  • înstruța
  • ‑nstruța
  • înstruță
  • ‑nstruță
  • înstruțase
  • ‑nstruțase
plural I (noi)
  • înstruțăm
  • ‑nstruțăm
(să)
  • înstruțăm
  • ‑nstruțăm
  • înstruțam
  • ‑nstruțam
  • înstruțarăm
  • ‑nstruțarăm
  • înstruțaserăm
  • ‑nstruțaserăm
  • înstruțasem
  • ‑nstruțasem
a II-a (voi)
  • înstruțați
  • ‑nstruțați
(să)
  • înstruțați
  • ‑nstruțați
  • înstruțați
  • ‑nstruțați
  • înstruțarăți
  • ‑nstruțarăți
  • înstruțaserăți
  • ‑nstruțaserăți
  • înstruțaseți
  • ‑nstruțaseți
a III-a (ei, ele)
  • înstruțea
  • ‑nstruțea
(să)
  • înstruțeze
  • ‑nstruțeze
  • înstruțau
  • ‑nstruțau
  • înstruța
  • ‑nstruța
  • înstruțaseră
  • ‑nstruțaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)