12 definiții pentru însovoni zovoni înzăvoni înzovoni


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

însovoni vt [At: TEODORESCU, P. P. 300 / V: (înv) înzăv~ / Pzi: ~nesc / E: în- + sovon] (Îrg) A pune pe cap sovon.

ÎNSOVONÍ, însovonesc, vb. IV. Tranz. A pune cuiva sovonul pe cap. [Var.: înzăvoni vb. IV] – Din în- + sovon.

înzăvoni vt [At: TEODORESCU, P. P. 300 / Pzi: ~nesc / E: în + zăvon] (Reg) 1 A îmbrăca cu zăvon. 2 (Pex) A călugări (2).

ÎNZĂVONÍ vb. IV. v. însovoni.

înzăvonì v. a pune zăvonul (de mireasă sau de călugăriță).

însovonésc v. tr. (d. sovon). Îmbrac în sovon: femeĭ însovonite (acoperite cu văl, în Egipt. ChN. I, 194). Îmbrac în rasă, călugăresc. V. refl. Mă călugăresc. – Și înzov-, înzăv- și zovonesc. V. înhobotez.

înzăvonésc, V. însovonesc.

înzovonésc, V. însovonesc.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNSOVONÍ vb. (reg.) a îmbălța, a înhobota. (A ~ o mireasă.)

*ÎNSOVONI vb. (reg.) a îmbălța, a înhobota. (A ~ o mireasă.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

înzăvoní vb. IV (reg., înv.) 1. a acoperi capul cu un zăvon (voal). 2. a obliga pe cineva să pună pe cap voalul negru de călugăriță; a călugări. 3. a împodobi ferestrele cu voal (cu perdele).

Intrare: însovoni
verb (VT401)
Surse flexiune: DLRM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • însovoni
  • ‑nsovoni
  • însovonire
  • ‑nsovonire
  • însovonit
  • ‑nsovonit
  • însovonitu‑
  • ‑nsovonitu‑
  • însovonind
  • ‑nsovonind
  • însovonindu‑
  • ‑nsovonindu‑
singular plural
  • însovonește
  • ‑nsovonește
  • însovoniți
  • ‑nsovoniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • însovonesc
  • ‑nsovonesc
(să)
  • însovonesc
  • ‑nsovonesc
  • însovoneam
  • ‑nsovoneam
  • însovonii
  • ‑nsovonii
  • însovonisem
  • ‑nsovonisem
a II-a (tu)
  • însovonești
  • ‑nsovonești
(să)
  • însovonești
  • ‑nsovonești
  • însovoneai
  • ‑nsovoneai
  • însovoniși
  • ‑nsovoniși
  • însovoniseși
  • ‑nsovoniseși
a III-a (el, ea)
  • însovonește
  • ‑nsovonește
(să)
  • însovonească
  • ‑nsovonească
  • însovonea
  • ‑nsovonea
  • însovoni
  • ‑nsovoni
  • însovonise
  • ‑nsovonise
plural I (noi)
  • însovonim
  • ‑nsovonim
(să)
  • însovonim
  • ‑nsovonim
  • însovoneam
  • ‑nsovoneam
  • însovonirăm
  • ‑nsovonirăm
  • însovoniserăm
  • ‑nsovoniserăm
  • însovonisem
  • ‑nsovonisem
a II-a (voi)
  • însovoniți
  • ‑nsovoniți
(să)
  • însovoniți
  • ‑nsovoniți
  • însovoneați
  • ‑nsovoneați
  • însovonirăți
  • ‑nsovonirăți
  • însovoniserăți
  • ‑nsovoniserăți
  • însovoniseți
  • ‑nsovoniseți
a III-a (ei, ele)
  • însovonesc
  • ‑nsovonesc
(să)
  • însovonească
  • ‑nsovonească
  • însovoneau
  • ‑nsovoneau
  • însovoni
  • ‑nsovoni
  • însovoniseră
  • ‑nsovoniseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zovoni
  • zovonire
  • zovonit
  • zovonitu‑
  • zovonind
  • zovonindu‑
singular plural
  • zovonește
  • zovoniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zovonesc
(să)
  • zovonesc
  • zovoneam
  • zovonii
  • zovonisem
a II-a (tu)
  • zovonești
(să)
  • zovonești
  • zovoneai
  • zovoniși
  • zovoniseși
a III-a (el, ea)
  • zovonește
(să)
  • zovonească
  • zovonea
  • zovoni
  • zovonise
plural I (noi)
  • zovonim
(să)
  • zovonim
  • zovoneam
  • zovonirăm
  • zovoniserăm
  • zovonisem
a II-a (voi)
  • zovoniți
(să)
  • zovoniți
  • zovoneați
  • zovonirăți
  • zovoniserăți
  • zovoniseți
a III-a (ei, ele)
  • zovonesc
(să)
  • zovonească
  • zovoneau
  • zovoni
  • zovoniseră
verb (VT401)
Surse flexiune: DLRM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înzăvoni
  • ‑nzăvoni
  • înzăvonire
  • ‑nzăvonire
  • înzăvonit
  • ‑nzăvonit
  • înzăvonitu‑
  • ‑nzăvonitu‑
  • înzăvonind
  • ‑nzăvonind
  • înzăvonindu‑
  • ‑nzăvonindu‑
singular plural
  • înzăvonește
  • ‑nzăvonește
  • înzăvoniți
  • ‑nzăvoniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înzăvonesc
  • ‑nzăvonesc
(să)
  • înzăvonesc
  • ‑nzăvonesc
  • înzăvoneam
  • ‑nzăvoneam
  • înzăvonii
  • ‑nzăvonii
  • înzăvonisem
  • ‑nzăvonisem
a II-a (tu)
  • înzăvonești
  • ‑nzăvonești
(să)
  • înzăvonești
  • ‑nzăvonești
  • înzăvoneai
  • ‑nzăvoneai
  • înzăvoniși
  • ‑nzăvoniși
  • înzăvoniseși
  • ‑nzăvoniseși
a III-a (el, ea)
  • înzăvonește
  • ‑nzăvonește
(să)
  • înzăvonească
  • ‑nzăvonească
  • înzăvonea
  • ‑nzăvonea
  • înzăvoni
  • ‑nzăvoni
  • înzăvonise
  • ‑nzăvonise
plural I (noi)
  • înzăvonim
  • ‑nzăvonim
(să)
  • înzăvonim
  • ‑nzăvonim
  • înzăvoneam
  • ‑nzăvoneam
  • înzăvonirăm
  • ‑nzăvonirăm
  • înzăvoniserăm
  • ‑nzăvoniserăm
  • înzăvonisem
  • ‑nzăvonisem
a II-a (voi)
  • înzăvoniți
  • ‑nzăvoniți
(să)
  • înzăvoniți
  • ‑nzăvoniți
  • înzăvoneați
  • ‑nzăvoneați
  • înzăvonirăți
  • ‑nzăvonirăți
  • înzăvoniserăți
  • ‑nzăvoniserăți
  • înzăvoniseți
  • ‑nzăvoniseți
a III-a (ei, ele)
  • înzăvonesc
  • ‑nzăvonesc
(să)
  • înzăvonească
  • ‑nzăvonească
  • înzăvoneau
  • ‑nzăvoneau
  • înzăvoni
  • ‑nzăvoni
  • înzăvoniseră
  • ‑nzăvoniseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înzovoni
  • ‑nzovoni
  • înzovonire
  • ‑nzovonire
  • înzovonit
  • ‑nzovonit
  • înzovonitu‑
  • ‑nzovonitu‑
  • înzovonind
  • ‑nzovonind
  • înzovonindu‑
  • ‑nzovonindu‑
singular plural
  • înzovonește
  • ‑nzovonește
  • înzovoniți
  • ‑nzovoniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înzovonesc
  • ‑nzovonesc
(să)
  • înzovonesc
  • ‑nzovonesc
  • înzovoneam
  • ‑nzovoneam
  • înzovonii
  • ‑nzovonii
  • înzovonisem
  • ‑nzovonisem
a II-a (tu)
  • înzovonești
  • ‑nzovonești
(să)
  • înzovonești
  • ‑nzovonești
  • înzovoneai
  • ‑nzovoneai
  • înzovoniși
  • ‑nzovoniși
  • înzovoniseși
  • ‑nzovoniseși
a III-a (el, ea)
  • înzovonește
  • ‑nzovonește
(să)
  • înzovonească
  • ‑nzovonească
  • înzovonea
  • ‑nzovonea
  • înzovoni
  • ‑nzovoni
  • înzovonise
  • ‑nzovonise
plural I (noi)
  • înzovonim
  • ‑nzovonim
(să)
  • înzovonim
  • ‑nzovonim
  • înzovoneam
  • ‑nzovoneam
  • înzovonirăm
  • ‑nzovonirăm
  • înzovoniserăm
  • ‑nzovoniserăm
  • înzovonisem
  • ‑nzovonisem
a II-a (voi)
  • înzovoniți
  • ‑nzovoniți
(să)
  • înzovoniți
  • ‑nzovoniți
  • înzovoneați
  • ‑nzovoneați
  • înzovonirăți
  • ‑nzovonirăți
  • înzovoniserăți
  • ‑nzovoniserăți
  • înzovoniseți
  • ‑nzovoniseți
a III-a (ei, ele)
  • înzovonesc
  • ‑nzovonesc
(să)
  • înzovonească
  • ‑nzovonească
  • înzovoneau
  • ‑nzovoneau
  • înzovoni
  • ‑nzovoni
  • înzovoniseră
  • ‑nzovoniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

însovoni înzăvonire înzăvonit zovoni înzăvoni înzovoni

etimologie:

  • în- + sovon
    surse: DLRM