4 definiții pentru însorțit

Explicative DEX

însorțit, ~ă a [At: BIBLIA (1688), 122 / Pl: ~iți, ~e / E: însorți] (Înv) 1 Ieșit la sorți. 2 Atribuit prin sorți.

Sinonime

ÎNSORȚIT s. v. mătcălău.

însorțit s. v. MĂTCĂLĂU.

Regionalisme / arhaisme

însorțit, -ă, adj. (înv.) împărțit prin sorți, după orânduielile destinului.

Intrare: însorțit
însorțit substantiv neutru
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • însorțit
  • ‑nsorțit
  • însorțitul
  • însorțitu‑
  • ‑nsorțitul
  • ‑nsorțitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • însorțit
  • ‑nsorțit
  • însorțitului
  • ‑nsorțitului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)