4 definiții pentru însorțit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

însorțit, ~ă a [At: BIBLIA (1688), 122 / Pl: ~iți, ~e / E: însorți] (Înv) 1 Ieșit la sorți. 2 Atribuit prin sorți.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

însorțít, -ă, adj. (înv.) împărțit prin sorți, după orânduielile destinului.

Intrare: însorțit
însorțit substantiv neutru
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • însorțit
  • ‑nsorțit
  • însorțitul
  • însorțitu‑
  • ‑nsorțitul
  • ‑nsorțitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • însorțit
  • ‑nsorțit
  • însorțitului
  • ‑nsorțitului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)