4 definiții pentru însorțit
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
însorțit, ~ă a [At: BIBLIA (1688), 122 / Pl: ~iți, ~e / E: însorți] (Înv) 1 Ieșit la sorți. 2 Atribuit prin sorți.
Dicționare relaționale
Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.
ÎNSORȚÍT s. v. mătcălău.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
însorțit s. v. MĂTCĂLĂU.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.
însorțít, -ă, adj. (înv.) împărțit prin sorți, după orânduielile destinului.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: însorțit
însorțit substantiv neutru
| substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)