6 definiții pentru însceptrat


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

însceptrat, ~ă a [At: EMINESCU, P. 90 / Pl: ~ați, ~e / E: în- + sceptru + -at] (Nob) Care poartă sceptru.

ÎNSCEPTRÁT, -Ă, însceptrați, -te, adj. (Neobișnuit) Care ține sau poartă sceptru. De-ar fi pus... În mîna-i însceptrată mîna ei îngustă, mică. EMINESCU, O. I 52.

ÎNSCEPTRÁT, -Ă, însceptrați, -te, adj. (Rar) Care poartă sceptru. – Din în- + sceptru.

însceptrat a. ce ține sceptrul: în mâna-i însceptrată EM.

*însceptrát, -ă adj. Rar. Cu sceptru, ținînd sceptru: mînă însceptrată.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

însceptrát, însceptrátă, adj. (înv.) care ține sceptrul.

Intrare: însceptrat
însceptrat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • însceptrat
  • ‑nsceptrat
  • însceptratul
  • însceptratu‑
  • ‑nsceptratul
  • ‑nsceptratu‑
  • însceptra
  • ‑nsceptra
  • însceptrata
  • ‑nsceptrata
plural
  • însceptrați
  • ‑nsceptrați
  • însceptrații
  • ‑nsceptrații
  • însceptrate
  • ‑nsceptrate
  • însceptratele
  • ‑nsceptratele
genitiv-dativ singular
  • însceptrat
  • ‑nsceptrat
  • însceptratului
  • ‑nsceptratului
  • însceptrate
  • ‑nsceptrate
  • însceptratei
  • ‑nsceptratei
plural
  • însceptrați
  • ‑nsceptrați
  • însceptraților
  • ‑nsceptraților
  • însceptrate
  • ‑nsceptrate
  • însceptratelor
  • ‑nsceptratelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

însceptrat

  • 1. neobișnuit Care ține sau poartă sceptru.
    surse: DLRLC DLRM un exemplu
    exemple
    • De-ar fi pus... În mîna-i însceptrată mîna ei îngustă, mică. EMINESCU, O. I 52.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • în- + sceptru
    surse: DLRM