3 definiții pentru însănătoșitor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNSĂNĂTOȘITÓR, -OÁRE, însănătoșitori, -oare, adj. (Rar) Care însănătoșește. – Însănătoși + suf. -tor.

ÎNSĂNĂTOȘITÓR, -OÁRE, însănătoșitori, -oare, adj. (Rar) Care însănătoșește. – Însănătoși + suf. -tor.

însănătoșitor, ~oare a [At: DEX / Pl: ~i, ~oare / E: însănătoși +-tor$] (Rar) Care însănătoșește.

însănătoșitór, -oáre adj. Care însănătoșește ◊ „Ursul învestește o veche practică medicinală populară cu atributele unui simbol: apăsarea însănătoșitoare a fiarei carpatine semnifică infuzia de vitalitate pe care o aduce contactul nemediat cu viața, cu realitatea.” Sc. 9 X 70 p. 4 (din însănătoși + -tor)

Intrare: însănătoșitor
însănătoșitor adjectiv
adjectiv (A66)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • însănătoșitor
  • ‑nsănătoșitor
  • însănătoșitorul
  • însănătoșitoru‑
  • ‑nsănătoșitorul
  • ‑nsănătoșitoru‑
  • însănătoșitoare
  • ‑nsănătoșitoare
  • însănătoșitoarea
  • ‑nsănătoșitoarea
plural
  • însănătoșitori
  • ‑nsănătoșitori
  • însănătoșitorii
  • ‑nsănătoșitorii
  • însănătoșitoare
  • ‑nsănătoșitoare
  • însănătoșitoarele
  • ‑nsănătoșitoarele
genitiv-dativ singular
  • însănătoșitor
  • ‑nsănătoșitor
  • însănătoșitorului
  • ‑nsănătoșitorului
  • însănătoșitoare
  • ‑nsănătoșitoare
  • însănătoșitoarei
  • ‑nsănătoșitoarei
plural
  • însănătoșitori
  • ‑nsănătoșitori
  • însănătoșitorilor
  • ‑nsănătoșitorilor
  • însănătoșitoare
  • ‑nsănătoșitoare
  • însănătoșitoarelor
  • ‑nsănătoșitoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)