2 intrări

6 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

însămărare sf [At: MDA ms / Pl: ~rări / E: însămăra] (Înv) Punere a samarului pe măgar sau pe catâr.

însămăra vt [At: BIBLIA (1688), ap. DA ms / Pzi: ~rez / E: în- + samar] (Înv) A pune samarul pe măgar sau pe catâr.

ÎNSĂMĂRÁ, însămărez, vb. I. Tranz. (Popular) A pune samarul (pe măgar sau pe catîr). V. înșeua. Catîrașii-nsămăra. TEODORESCU, P. P. 513.

ÎNSĂMĂRÁ, însămărez vb. I. Tranz. (Pop.) A pune samarul (pe măgar sau pe catâr). – Din în- + samar.

însămăréz v. tr. (d. samar). Încarc cu samaru, vorbind de vite.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

însămărá, însămăréz, vb. I (reg.) a pune samarul (pe măgar, pe catâr), a înșeua, a întărnița.

Intrare: însămărare
însămărare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • însămărare
  • ‑nsămărare
  • însămărarea
  • ‑nsămărarea
plural
  • însămărări
  • ‑nsămărări
  • însămărările
  • ‑nsămărările
genitiv-dativ singular
  • însămărări
  • ‑nsămărări
  • însămărării
  • ‑nsămărării
plural
  • însămărări
  • ‑nsămărări
  • însămărărilor
  • ‑nsămărărilor
vocativ singular
plural
Intrare: însămăra
verb (VT201)
Surse flexiune: DLRM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • însămăra
  • ‑nsămăra
  • însămărare
  • ‑nsămărare
  • însămărat
  • ‑nsămărat
  • însămăratu‑
  • ‑nsămăratu‑
  • însămărând
  • ‑nsămărând
  • însămărându‑
  • ‑nsămărându‑
singular plural
  • însămărea
  • ‑nsămărea
  • însămărați
  • ‑nsămărați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • însămărez
  • ‑nsămărez
(să)
  • însămărez
  • ‑nsămărez
  • însămăram
  • ‑nsămăram
  • însămărai
  • ‑nsămărai
  • însămărasem
  • ‑nsămărasem
a II-a (tu)
  • însămărezi
  • ‑nsămărezi
(să)
  • însămărezi
  • ‑nsămărezi
  • însămărai
  • ‑nsămărai
  • însămărași
  • ‑nsămărași
  • însămăraseși
  • ‑nsămăraseși
a III-a (el, ea)
  • însămărea
  • ‑nsămărea
(să)
  • însămăreze
  • ‑nsămăreze
  • însămăra
  • ‑nsămăra
  • însămără
  • ‑nsămără
  • însămărase
  • ‑nsămărase
plural I (noi)
  • însămărăm
  • ‑nsămărăm
(să)
  • însămărăm
  • ‑nsămărăm
  • însămăram
  • ‑nsămăram
  • însămărarăm
  • ‑nsămărarăm
  • însămăraserăm
  • ‑nsămăraserăm
  • însămărasem
  • ‑nsămărasem
a II-a (voi)
  • însămărați
  • ‑nsămărați
(să)
  • însămărați
  • ‑nsămărați
  • însămărați
  • ‑nsămărați
  • însămărarăți
  • ‑nsămărarăți
  • însămăraserăți
  • ‑nsămăraserăți
  • însămăraseți
  • ‑nsămăraseți
a III-a (ei, ele)
  • însămărea
  • ‑nsămărea
(să)
  • însămăreze
  • ‑nsămăreze
  • însămărau
  • ‑nsămărau
  • însămăra
  • ‑nsămăra
  • însămăraseră
  • ‑nsămăraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

însămăra însămărat

  • 1. popular A pune samarul (pe măgar sau pe catâr).
    surse: DLRLC DLRM attach_file un exemplu
    exemple
    • Catîrașii-nsămăra. TEODORESCU, P. P. 513.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • în- + samar
    surse: DLRM