8 definiții pentru înrăfturat înrafturat întrafturat


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

înrăfturat, ~ă a [At: POR, ap. HEM III, 81 / V: întraf~ / Pl: ~ați, ~e / E: în- + rafturi (pll raft) + -at] (Reg; d. cai) Cu hamașamentul, hamul etc. pus pe el.

ÎNRĂFTURÁT, -Ă, înrăfturați, -te, adj. (Regional, rar, despre cai) Cu hamurile puse. Scoase-un cal negru... Înșelat Și-nrăfturat, Cum e bun de-ncălicat. TEODORESCU, P. P. 154. – Variante: înrafturát, -ă, întrafturát, -ă (ȘEZ. XII 128) adj.

ÎNRĂFTURÁT, -Ă, înrăfturați, -te, adj. (Reg.) Cu hamurile puse. – Din în- + rafturi (pl. lui raft2).

înrăfturat a. acoperit cu rafturi: cal înșelat și înrăfturat POP.

întrafturat, ~ă a vz înrăfturat

ÎNRAFTURÁT, -Ă adj. v. înrăfturat.

ÎNTRAFTURÁT, -Ă adj. v. înrăfturat.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

înrăfturát, înrăfturátă, adj. (reg., înv.; despre cal) cu rafturile (scara, frâul, pătura) puse pe el; întraftorat.

Intrare: înrăfturat
înrăfturat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înrăfturat
  • ‑nrăfturat
  • înrăfturatul
  • înrăfturatu‑
  • ‑nrăfturatul
  • ‑nrăfturatu‑
  • înrăftura
  • ‑nrăftura
  • înrăfturata
  • ‑nrăfturata
plural
  • înrăfturați
  • ‑nrăfturați
  • înrăfturații
  • ‑nrăfturații
  • înrăfturate
  • ‑nrăfturate
  • înrăfturatele
  • ‑nrăfturatele
genitiv-dativ singular
  • înrăfturat
  • ‑nrăfturat
  • înrăfturatului
  • ‑nrăfturatului
  • înrăfturate
  • ‑nrăfturate
  • înrăfturatei
  • ‑nrăfturatei
plural
  • înrăfturați
  • ‑nrăfturați
  • înrăfturaților
  • ‑nrăfturaților
  • înrăfturate
  • ‑nrăfturate
  • înrăfturatelor
  • ‑nrăfturatelor
vocativ singular
plural
înrafturat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înrafturat
  • ‑nrafturat
  • înrafturatul
  • înrafturatu‑
  • ‑nrafturatul
  • ‑nrafturatu‑
  • înraftura
  • ‑nraftura
  • înrafturata
  • ‑nrafturata
plural
  • înrafturați
  • ‑nrafturați
  • înrafturații
  • ‑nrafturații
  • înrafturate
  • ‑nrafturate
  • înrafturatele
  • ‑nrafturatele
genitiv-dativ singular
  • înrafturat
  • ‑nrafturat
  • înrafturatului
  • ‑nrafturatului
  • înrafturate
  • ‑nrafturate
  • înrafturatei
  • ‑nrafturatei
plural
  • înrafturați
  • ‑nrafturați
  • înrafturaților
  • ‑nrafturaților
  • înrafturate
  • ‑nrafturate
  • înrafturatelor
  • ‑nrafturatelor
vocativ singular
plural
întrafturat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • întrafturat
  • ‑ntrafturat
  • întrafturatul
  • întrafturatu‑
  • ‑ntrafturatul
  • ‑ntrafturatu‑
  • întraftura
  • ‑ntraftura
  • întrafturata
  • ‑ntrafturata
plural
  • întrafturați
  • ‑ntrafturați
  • întrafturații
  • ‑ntrafturații
  • întrafturate
  • ‑ntrafturate
  • întrafturatele
  • ‑ntrafturatele
genitiv-dativ singular
  • întrafturat
  • ‑ntrafturat
  • întrafturatului
  • ‑ntrafturatului
  • întrafturate
  • ‑ntrafturate
  • întrafturatei
  • ‑ntrafturatei
plural
  • întrafturați
  • ‑ntrafturați
  • întrafturaților
  • ‑ntrafturaților
  • întrafturate
  • ‑ntrafturate
  • întrafturatelor
  • ‑ntrafturatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

înrăfturat înrafturat întrafturat

  • 1. regional rar (Despre cai) Cu hamurile puse.
    surse: DLRLC DLRM attach_file un exemplu
    exemple
    • Scoase-un cal negru... Înșelat Și-nrăfturat, Cum e bun de-ncălicat. TEODORESCU, P. P. 154.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • în- + rafturi (pluralul lui raft).
    surse: DLRM