2 intrări

3 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

înnăgărire sf [At: F. R. ATILA, 180 / S și: înă~ / Pl: ~ri / E: înnăgări] (Îrg) Acoperire de frunze, lemne etc. putrede, aduse de apă.

înnăgări vr [At: DA ms / S și: înă~ / Pzi: ~resc / E: în- + năgară] (Îrg) A se acoperi de frunze, lemne etc. putrede, aduse de apă.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

înnăgărí, pers. 3 sg. înnăgăréște, vb. IV refl. (reg.) a se acoperi de năgară (de frunziș și ierburi).

Intrare: înnăgărire
înnăgărire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înnăgărire
  • ‑nnăgărire
  • înnăgărirea
  • ‑nnăgărirea
plural
  • înnăgăriri
  • ‑nnăgăriri
  • înnăgăririle
  • ‑nnăgăririle
genitiv-dativ singular
  • înnăgăriri
  • ‑nnăgăriri
  • înnăgăririi
  • ‑nnăgăririi
plural
  • înnăgăriri
  • ‑nnăgăriri
  • înnăgăririlor
  • ‑nnăgăririlor
vocativ singular
plural
Intrare: înnăgări
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înnăgări
  • ‑nnăgări
  • înnăgărire
  • ‑nnăgărire
  • înnăgărit
  • ‑nnăgărit
  • înnăgăritu‑
  • ‑nnăgăritu‑
  • înnăgărind
  • ‑nnăgărind
  • înnăgărindu‑
  • ‑nnăgărindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • înnăgărește
  • ‑nnăgărește
(să)
  • înnăgărească
  • ‑nnăgărească
  • înnăgărea
  • ‑nnăgărea
  • înnăgări
  • ‑nnăgări
  • înnăgărise
  • ‑nnăgărise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • înnăgăresc
  • ‑nnăgăresc
(să)
  • înnăgărească
  • ‑nnăgărească
  • înnăgăreau
  • ‑nnăgăreau
  • înnăgări
  • ‑nnăgări
  • înnăgăriseră
  • ‑nnăgăriseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)