5 definiții pentru înmărmuritor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNMĂRMURITÓR, -OÁRE, înmărmuritori, -oare, adj. (Rar) Care te lasă înmărmurit. – Înmărmuri + suf. -tor.

ÎNMĂRMURITÓR, -OÁRE, înmărmuritori, -oare, adj. (Rar) Care te lasă înmărmurit. – Înmărmuri + suf. -tor.

înmărmuritor, ~oare a [At: DA ms / Pl: ~i, ~oare / E: înmărmuri + -tor] (Rar) 1 (Mtp) Care transformă în marmură. 2 Care lasă pe cineva paralizat de frică, de uimire.

înmărmuri vti [At: (a. 1675) PROLOG, ap. GCR I, 223/19 / Pzi: ~resc / E: în- + marmură] 1-2 (Mtp) A (se) transforma în marmură. 3-4 (Fig) (A rămâne sau) a face să rămână încremenit de frică, de uimire etc. Si: a încremeni (6-7), a înlemni (1-2).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

înmărmuritór adj. m., pl. înmărmuritóri; f. sg. și pl. înmărmuritoáre

înmărmuritór adj. m., pl. înmărmuritóri; f. sg. si pl. înmărmuritoáre

Intrare: înmărmuritor
înmărmuritor adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înmărmuritor
  • ‑nmărmuritor
  • înmărmuritorul
  • înmărmuritoru‑
  • ‑nmărmuritorul
  • ‑nmărmuritoru‑
  • înmărmuritoare
  • ‑nmărmuritoare
  • înmărmuritoarea
  • ‑nmărmuritoarea
plural
  • înmărmuritori
  • ‑nmărmuritori
  • înmărmuritorii
  • ‑nmărmuritorii
  • înmărmuritoare
  • ‑nmărmuritoare
  • înmărmuritoarele
  • ‑nmărmuritoarele
genitiv-dativ singular
  • înmărmuritor
  • ‑nmărmuritor
  • înmărmuritorului
  • ‑nmărmuritorului
  • înmărmuritoare
  • ‑nmărmuritoare
  • înmărmuritoarei
  • ‑nmărmuritoarei
plural
  • înmărmuritori
  • ‑nmărmuritori
  • înmărmuritorilor
  • ‑nmărmuritorilor
  • înmărmuritoare
  • ‑nmărmuritoare
  • înmărmuritoarelor
  • ‑nmărmuritoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)