Definiția cu ID-ul 921452:


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNLĂNȚUÍRE, înlănțuiri, s. f. Acțiunea de a (se) înlănțui și rezultatul ei; înșiruire, succesiune de lucruri legate între ele. O înlănțuire necăutată și neprevăzută de împrejurări. PAS, Z. I 88. Poezia este înlănțuirea ideilor într-un mod mai înfrumusețat decît modul întrebuințat spre acest scop în proză. MACEDONSKI, O. IV 77.