înjghebălui vr [At: SEVASTOS, P. 102 / Pzi: ~esc / E: înjgheba + -ălui] (Îrg) A-și face rost de ceva.

înjghéb și -éz, a -á v. tr. (d. jgheab. – Înjgheabă, să înjghebe). Unesc la capete, încheĭ: a înjgheba bine bucățile uneĭ mese. Fig. Formez, adun, încropesc, organizez încet-încet: a-țĭ înjgheba o căsuță, o avere; a înjgheba o societate. V. refl. Mă întăresc, mă înțolesc: după multă muncă, s’a înjghebat și el. – Rar în est și înjghebăluĭesc.^[1] V. încherb. corectat(ă)