5 definiții pentru îngăimăceală


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

îngăimăcea sf [At: BUGNARIU, N. / Pl: ~celi / E: îngăimăci + -eală] (Reg) Buimăceală.

îngăimăcea sf [At: ȘINCAI, HR. II, 145/3 / Pl: ~celi / E: îngăimăci + -eală] (Înv) 1 Încurcătură. 2 Dezordine. 3 Confuzie.

ÎNGĂIMĂCEÁLĂ, îngăimăceli, s. f. (Reg.) Încurcătură, zăpăceală, confuzie. – Din îngăimăci + suf. -eală.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNGĂIMĂCEÁLĂ s. v. confuzie, încurcătură, zăpăceală.

îngăimăcea s. v. CONFUZIE. ÎNCURCĂTURĂ. ZĂPĂCEALĂ.

Intrare: îngăimăceală
îngăimăceală substantiv feminin
substantiv feminin (F57)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îngăimăcea
  • ‑ngăimăcea
  • îngăimăceala
  • ‑ngăimăceala
plural
  • îngăimăceli
  • ‑ngăimăceli
  • îngăimăcelile
  • ‑ngăimăcelile
genitiv-dativ singular
  • îngăimăceli
  • ‑ngăimăceli
  • îngăimăcelii
  • ‑ngăimăcelii
plural
  • îngăimăceli
  • ‑ngăimăceli
  • îngăimăcelilor
  • ‑ngăimăcelilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)