Definiția cu ID-ul 921048:


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNFRICOȘÁT, -Ă, înfricoșați, -te, adj. Cuprins de frică, speriat, înspăimîntat, îngrozit. Se uită înfricoșată pe sub coviltirul trăsurii. DUMITRIU, N. 81. Tata m-a trimis să ți le aduc, am șoptit înfricoșat. VORNIC, P. 18. Apostol închise ochii, înfricoșat ca în fața unei fantome. REBREANU, P. S. 86. ◊ Fig. Toamna de pe malul mării cu priviri înfricoșate Urmărește-n larg fantome de corăbii înecate. D. BOTEZ, P. O. 49. ♦ Care inspiră frică, înfiorător, înspăimîntător. Cel mai înfricoșat la înfățișare, din pricina bărbii și comanacului, era cuviosul Nicadim. SADOVEANU, F. J. 232. Ci-n pacea obidirii voastre, Ca-ntr-un întins adînc de mare, Trăiește-nfricoșatul vifor Al vremilor răzbunătoare. GOGA, P. 11. Venind un vîrtej înfricoșat, a ridicat pe ginerele împăratului în sus. CREANGĂ, P. 89. Fața lui era înfricoșată, privirea cruntă. EMINESCU, N. 15. ◊ (Adverbial) Îi iesă și lui ursul înainte, mornăind înfricoșat. CREANGĂ, P. 198. Vîntul... Suflă trist, înfricoșat. ALECSANDRI, P. I 48. ♦ Foarte bun, foarte frumos. Se apucă și ea de găti niște bucate înfricoșate. ISPIRESCU, L. 23. Apoi, făcu o nuntă d-alea înfricoșatele. id. ib. 344.