2 intrări

6 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

înformat, ~ă a [At: VÎRCOL, V / V: ~fur~ / Pl: ~ați, ~e / E: înforma] (Îrg) 1 Format. 2 Gătit.

înforma [At: ZILOT, C, 353 / V: ~fur~ / Pzi: ~mez / E: în + formă] 1-2 vtr (Înv) A (se) constitui. 3 vr A se transforma. 4 vr (Reg) A lua o formă frumoasă. 5 vr (Pex) A se găti.

ÎNFORMÁ, înformez, vb. I. Tranz. (Învechit) A forma, a alcătui. Neasemănările înformează... geniul limbilor și desparte o limbă de alta. RUSSO, S. 87. [Hotarul județului] apucă pe la Mihăileni... înformînd un cot cu Molnița. I. IONESCU, D. 10.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNFORMÁ vb. v. alcătui, compune, constitui, forma.

înforma vb. v. ALCĂTUI. COMPUNE. CONSTITUI. FORMA.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

înformát, -ă, adj. (reg., înv.) 1. format. 2. gătit, chichit.

Intrare: înformat
înformat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înformat
  • ‑nformat
  • înformatul
  • înformatu‑
  • ‑nformatul
  • ‑nformatu‑
  • înforma
  • ‑nforma
  • înformata
  • ‑nformata
plural
  • înformați
  • ‑nformați
  • înformații
  • ‑nformații
  • înformate
  • ‑nformate
  • înformatele
  • ‑nformatele
genitiv-dativ singular
  • înformat
  • ‑nformat
  • înformatului
  • ‑nformatului
  • înformate
  • ‑nformate
  • înformatei
  • ‑nformatei
plural
  • înformați
  • ‑nformați
  • înformaților
  • ‑nformaților
  • înformate
  • ‑nformate
  • înformatelor
  • ‑nformatelor
vocativ singular
plural
Intrare: înforma
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înforma
  • ‑nforma
  • înformare
  • ‑nformare
  • înformat
  • ‑nformat
  • înformatu‑
  • ‑nformatu‑
  • înformând
  • ‑nformând
  • înformându‑
  • ‑nformându‑
singular plural
  • înformea
  • ‑nformea
  • înformați
  • ‑nformați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înformez
  • ‑nformez
(să)
  • înformez
  • ‑nformez
  • înformam
  • ‑nformam
  • înformai
  • ‑nformai
  • înformasem
  • ‑nformasem
a II-a (tu)
  • înformezi
  • ‑nformezi
(să)
  • înformezi
  • ‑nformezi
  • înformai
  • ‑nformai
  • înformași
  • ‑nformași
  • înformaseși
  • ‑nformaseși
a III-a (el, ea)
  • înformea
  • ‑nformea
(să)
  • înformeze
  • ‑nformeze
  • înforma
  • ‑nforma
  • înformă
  • ‑nformă
  • înformase
  • ‑nformase
plural I (noi)
  • înformăm
  • ‑nformăm
(să)
  • înformăm
  • ‑nformăm
  • înformam
  • ‑nformam
  • înformarăm
  • ‑nformarăm
  • înformaserăm
  • ‑nformaserăm
  • înformasem
  • ‑nformasem
a II-a (voi)
  • înformați
  • ‑nformați
(să)
  • înformați
  • ‑nformați
  • înformați
  • ‑nformați
  • înformarăți
  • ‑nformarăți
  • înformaserăți
  • ‑nformaserăți
  • înformaseți
  • ‑nformaseți
a III-a (ei, ele)
  • înformea
  • ‑nformea
(să)
  • înformeze
  • ‑nformeze
  • înformau
  • ‑nformau
  • înforma
  • ‑nforma
  • înformaseră
  • ‑nformaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

înforma înformat

etimologie: